Cum gestionăm gelozia dintre fraţi
Gelozia este un sentiment normal, cel puţin până la un anumit punct. Însă devine adesea greu de gestionat atât de cel care o provoacă, voit sau nu, cât şi de cel care trebuie să îi facă faţă.
Când vine vorba de copii, situaţia se complică o dată în plus. Nu doar pentru că micuţilor le este greu să înţeleagă anumite lucruri. Ci pentru că ei trebuie să accepte să îşi împartă, invariabil, fiinţele cele mai dragi – adică pe mami şi tati – cu alte persoane, respectiv fraţii mai mici sau mai mari.
Din acest punct de vedere, gelozia dintre fraţi nu poate fi combătută 100% decât arareori. Însă, cu siguranţă, există toate şansele ca acest sentiment să fie amplificat, în cazul în care părinţii fac diferenţe evidente între copiii lor şi tratează cu superficialitate efectele geloziei dintre fraţi.
Cel mai frecvent, la originea geloziei dintre fraţi şi surori se află cauze precum:
▪ Copilul se teme că va fi abandonat
Naşterea unui frate sau a unei surioare poate prăbuşi întregul univers al celui mic.
Copilul are multe temeri vizavi de locul pe care îl va ocupa de aici înainte în viaţa părinţilor.
De dragostea sau atenţia acestora, fiind chiar dominat de ideea că va fi înlocuit de noul frăţior.
▪ Copilul simte că fratele mai mic i-a furat părinţii
Primii născuţi se bucură de toată atenţia şi afecţiunea părinţilor.
Până în ziua în care apare un frate sau o surioară.
Din acel moment, timpul alocat doar lui de către părinţi se diminuează drastic. Lucru mai greu de acceptat de unii dintre copii.
Nu toţi reacţionează negativ la naşterea unui frăţior.
Însă, în cazul unora dintre micuţi, sentimentul de gelozie este deosebit de puternic.
▪ Copilul consideră că nu primeşte suficientă atenţie din partea părinţilor
Un copil poate trăi zilnic cu sentimentul (motivat sau nu) că este defavorizat în raport cu fraţii lui.
Micuţul simte că timpul petrecut de părinţi pentru a-l îngriji, a-l alinta sau, pur şi simplu, pentru a-i vorbi este mai redus decât cel acordat altor fraţi. De aici izvorâsc o mulţime de emoţii negative.
▪ Copilul nu poate să îşi afirme individualitatea
Încă de foarte mici, copiii încearcă să îşi arate talentele sau preferinţele.
Ei au nevoie ca părinţii să observe aceste lucruri şi să îi aprecieze pentru ele.
Când străduinţele lor de a-şi dezvălui personalitatea şi abilităţile nu sunt tratate cu îndeajuns interes, copiii dezvoltă sentimente de invidie şi gelozie faţă de fraţii lor.
▪ Copilul vrea un tratament preferenţial
Un copil poate fi gelos pe fratele sau sora lui nu pentru că ar beneficia de mai puţină atenţie decât aceştia, ci pentru că simte nevoia de a primi mai mult decât ceilalţi fraţi.
Un astfel de copil îşi dispută permanent interesul şi afectivitatea părinţilor, prin tot felul de mijloace.
sursa foto: Pinterest
Cum se manifestă
Dovezile geloziei dintre fraţi sunt mai mult mai mai puţin evidente, în funcţie de felul de a fi al fiecărui copil.
Unii exteriorizeză mai pregnant aceste sentimente, alţii le păstrează în suflet ani în şir.
Părinţii trebuie să identifice din timp astfel de probleme pentru a îndepărta atât cauzele, cât şi efectele lor.
În caz contrar, repercusiunile se pot resimţi până în perioada adultă.
Posibile semne:
-Copilul dezvoltă un comportament agresiv faţă de fraţi, faţă de părinţi sau în general;
-Copilul începe să facă intenţionat tot felul de lucruri nepermise pentru a atrage atenţia (se bate cu alţi copii, lipseşte de la şcoală, dispare de acasă etc);
-Copilul se închide în sine, devenind tăcut şi izolat – refuză activităţile obişnuite, chiar şi pe cele care îi plăceau, respinge comunicarea şi socializarea;
-Copilul se comportă ca fratele sau sora mai mică: îşi suge degetul, face pipi pe el, vrea să mânânce ca un bebeluş etc.;
-Copilul devine anxios, depresiv, fiindu-i ameninţată însăşi starea de sănătate.
Pe termen lung, toată tensiunea acumulată pe fondul geloziei faţă de ceilalţi fraţi riscă să ducă la frustrări, înclinaţie spre implicarea în conflicte, incapacitate de comunicare sau relaţionare, temperament agresiv şi intolerant.
De aceea, gelozia dintre fraţi nu trebuie privită ca pe un fenomen normal, lipsit de pericol, care dispare de la sine odată cu maturizarea.
Pe de altă parte, cearta sau pedeapsa sunt, de departe, cele mai nepotrivite soluţii în acest caz.
În situaţia în care observă la copiii lor astfel de manifestări, părinţii au datoria să intervină, corectându-şi acele greşeli care au alimentat gelozia acestora, cât şi discutând cu micuţii despre frământările lor.
sursa foto: Pinterest
Ce măsuri pot lua părinţii
-Iniţierea de discuţii cu copilul, într-un cadru cât mai relaxat, pentru înţelegerea motivelor care au dus la declanşarea şi alimentarea geloziei faţă de frate sau soră;
-Acordarea atenţiei cuvenite tuturor copiilor, în mod echilibrat;
-Găsirea unui mod de a-i mulţimi pe toţi fraţii vizavi de nevoile şi aşteptările lor. Implicarea în jocul preferat al fratelui cel mare. Ajutarea fratelui mijlociu la rezolvarea temelor pentru acasă. Citirea unei poveşti înainte de somn fratelui mic etc.;
-Asigurarea unui mediu familial plăcut, din care să lipsească, pe cât posibil, certurile şi senzaţia de stres permanent;
-Schimbarea anumitor tipare din comportamentul părinţilor, de natură să favorizeze gelozia dintre fraţi (comparaţii între fraţi, tratament preferenţial faţă de unii dintre aceştia, lăsarea fraţilor mai mici în grija fratelui mai mare, atrbuirea de responsabilităţi peste capacităţile vârstei copilului etc).
Gelozia dintre fraţi reprezintă o temă pe care părinţii trebuie să o aibă în vedere tot timpul. Chiar şi atunci când copiii lor par să se înţeleagă bine. Iar, când semnele existenţei acestui sentiment încep să se contureze, să facă tot ce ţine de ei pentru ca toţi fraţii să primească dragostea şi atenţia părintească aşa cum îşi doresc.
