Cum ar trebui să reacționezi atunci când cei mici sunt năzdrăvani?
Sunt foarte mulți părinți care spun despre copilul lor că este năzdrăvan, neascultător sau că face multe nebunii specifice vârstei. Mulți se îngrijorează și se gândesc la metode diferite de cumințire. Aveți acasă un copil năzdrăvan? Felicitări! Înseamnă că este sănătos, plin de energie și cu personalitate!
Psihologii spun că, pentru a avea un copil ascultător, fiecare părinte trebuie să ia în considerare mai mulți factori care țin în primul rând de comportament, dar și de limbajul pe care trebuie să îl folosească în comunicarea cu cel mic. Părinții ar trebui să știe că educarea unui copil înseamnă în primul rând autocontrol și multă răbdare.
Dar ce facem atunci când copilul nu este cuminte? Întrebarea nu are multe răspunsuri pentru părinții care apelează, deseori, la metode diverse: unii ridică vocea și încearcă să se impună prin fermitate, alții vorbesc frumos iar atunci când își pierd răbdarea, trec direct la amenințări sau chiar devin violenți cu cei mici. De asemenea, există și părinți care cred că cea mai bună metodă de a cuminți un copil este pedeapsa.
Potrivit unui studiu UNICEF, cînd un copil greșește, 54 % din părinții din România au ca primă reacție țipătul, iar 11 % dintre părinți își pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr. Toate aceste reacții au efecte nefaste asupra celui mic și îl vor influența negativ atunci când va deveni adult. Reprezentanții UNICEF susțin că sunt mulți adulți care repetă involuntar modelul de disciplină aplicat de părinții lor, bazat pe credințe precum „bătaia este ruptă din rai”.
Ce ar trebui să facă părinții atunci când copilul este neascultător
Specialiștii în parenting susțin că este necesar ca în orice familie să existe anumite reguli de care copilul trebuie să țină cont, astfel încât cel mic să înțeleagă foarte bine care este sistemul de valori după care să se ghideze. În acest fel, micuțul va ști ce așteptări au părinții de la el. Iată câteva sugestii:
- Respectați copilul și tratați-l cu încredere. În acest fel, se va simți prețuit. Copilul nu trebuie să aibă senzația că primește ordine. Trebuie sa le explicați că a greși este omenește și să comunicați cu el pentru a-l face sa observe ce și unde greșește. Încercați să îl implicați direct în stabilirea unor reguli de comportament, în acest fel se va simți prețuit.
- Explicați-i exact ce anume doriți de la el. Unele noțiuni- de exemplu „fii cuminte” – au un înțeles mai larg. Copilul trebuie să știe clar ce așteptări aveți de la el. De exemplu, îi puteți spune:„Trebuie să stai liniștit pe scaun, altfel este posibil să cazi și să te rănești”
- Oferiți-i alternative. Este un mod foarte bun de a-l face pe cel mic să caute el însuși soluții. În loc să îi spuneți: „Vino imediat la culcare”! îi puteți da alternativă:„Dacă vrei să îți citesc o poveste înainte să adormi, vino acum în pat. Dacă nu, mai târziu, o să adormi singur”. În acest fel, va învăța că orice comportament are consecințe pozitive sau negative, în funcție de alegerile lui.
- Încercați să aflați cauza neascultării lui. Un răspuns sincer la întrebarea: „Ce anume îl face pe cel mic să se comporte așa?” îl poate face pe părinte să înțeleagă mai multe lucruri despre copil. În spatele unui comportament de refuz se ascund anumite nevoi fiziologice (hrană, somn, etc.) sau emoționale (dragoste, protecție, etc)
- Evitați să puneți copilului etichete. Cuvinte precum: „ești rău”, „nu ești atent” nu ar trebui folosite foarte des (sau aproape deloc) pentru că micuțul fie se revoltă – pentru că nu se recunoaște în această descriere și nu ascultă, fie preia eticheta, care devine felul lui de a fi (și continuă sa se comporte conform etichetei).
Ce greșeli pot face părinții și ce efecte au asupra copiilor
Pedeapsa și violența (fizică și emoțională) sunt principalele greșeli pe care le fac părinții în educarea copiilor. Acestea apar pe fondul pierderii răbdării față de cei mici sau a diferitelor stări de stres resimțit de părinți.
Efectele violenței pot fi dezastruoase: copilul agresat de un adult pe care îl respectă (de obicei unul dintre părinte) poate manifesta neîncredere, dificultăți de înțelegere și învățare, curiozitate scăzută, coșmaruri, atitudini provocatoare în relațiile cu alți copii sau adulți.
Sunt situații în care violența este percepută de copil ca un semn al singurul interes pe care părintele îl are față de el. Ca adult, va avea dificultăți de maturizare și poate trăi situații repetate de eșec.
Pedepsele pot fi benefice, dar pot și neproductive pentru copil. Părintele ar trebui să dezvolte un sistem de pedepse și recompense. Înainte de pedeapsă, trebuie să aibă loc discuții, clarificări, suport, înțelegere și dragoste în relația cu cel mic. Altfel, pedepsele pot fi primite cu furie și dezamăgire și devin inutile.