Abundenţa de pe piaţă complică şi mai mult dificila misiune a părinţilor de a le cumpăra copiilor nu doar jucării care să îi bucure, ci şi obiecte de joacă sigure şi utile dezvoltării lor.
În prezent, industria de profil oferă jucării din ce în ce mai atractive şi mai complexe de la vârste tot mai fragede, însă nu întotdeauna recomandările producătorilor sunt o cale de urmat.
Alegerea corectă va fi totuşi mai uşoară dacă adulţii ţin cont de câteva principii simple:
- Dincolo de sofisticarea continuă a jucăriilor, copiii din zilele noastre au rămas la fel de simpli ca altădată în multe privinţe. De exemplu, nevoia de a interacţiona cât mai des cu părinţii şi de a se simţi iubiţi de aceştia a rămas la fel de importantă. Mai ales în primii ani de viaţă, primează atenţia părinţilor şi implicarea acestora în jocul lor, iar atractivitatea jucăriilor este pe un loc secundar;
- Jucăriile şi jocurile nu sunt doar obiecte de divertisment pentru copil, ci mijloace de exprimare şi relaţionare cu ceilalţi. Jocurile copilăriei ajută la dezvoltarea copilului şi acestea ar trebui să îi dea celui mic ocazia să exploreze, să înveţe, să creeze;
- Învăţarea prin joc este cea mai eficientă metodă de învăţare, deoarece nu este văzută ca o obligaţie de către copil. Eficienţa sa se explică şi prin faptul că, în procesul de învăţare prin joc, sunt stimulate mai multe arii cerebrale decât la orice alte metode de predare;
- Activităţile care presupun mişcare ajută copiii să înveţe şi să se dezvolte într-un ritm mai rapid decât cele care presupun statul într-un loc o perioadă îndelungată;
- Jocul poate fi o bună modalitate de terapie pentru rezolvarea eventualelor conflicte interioare ale celor mici, aflaţi la vârsta la care nu-şi pot conştientiza problemele sau exterioriza temerile.
Fiecare vârstă şi etapă din evoluţia unui copil prezintă particularităţile lor, de care adulţii nu trebuie să uite.
Pentru 0-6 luni
Printre primele jucării care îi vor trage atenţia bebeluşului se va număra caruselul montat pe pătuţ sau bara de activităţi de deasupra pătuţului, salteluţei de joacă sau balansoarului. Cel mic începe să apuce şi să ţină în mânuţă lucruri abia pe la 4-5 luni. Încă nu stă în şezut, dar va fi încântat de jucării de pluş, zornăitoare, jucării colorate din cauciuc moale, jucării dentare. Evident, la această vârstă nu sunt recomandate jucăriile mici sau cele cu componente detaşabile.
Pentru 7 luni – 1 an
Pe la 7 luni, bebeluşul reuşeste să stea în şezut, chiar dacă sprijinit, întinde mai mereu mâna după câte o jucărie şi poate chiar să o treacă dintr-o mână în cealaltă. Îl atrag jucăriile cu sunete, lumini sau butoane şi orice obiect colorat pe care îl poate apuca şi explora. Astfel se face că, deşi nu intră teoretic la categoria „jucării”, telecomanda televizorului este un obiect de maximă atracţie pentru aproape toţi copiii mici. Este totodată momentul de succes al premergătorului, care poate fi mai mult sau mai puţin sofisticat cu diverse activităţi atractive pentru copilaş. Chiar dacă, potrivit unor păreri, premergătorul ar face mai mult rău decât bine, este de mare ajutor pentru copil, deoarece îi dă acestuia curajul să se ridice pe propriile picioare şi să exerseze mersul.
Pentru 1-3 ani
Primii trei ani din viaţa unui copil sunt cruciali, deoarece în această perioadă se formează majoritatea conexiunilor neuronale. Este cel mai potrivit moment ca părinţii şi ceilalţi adulţi din jurul copilului să interacţioneze cu cel mic. Aceştia îi pot citi, cânta sau se pot juca cu el. Juniorul este încântat de orice este nou şi are tendinţa să se plictisească foarte repede de jucările primite. Îi vor plăcea şi îi vor fi utile cuburile şi mingile de diferite culori, dimensiuni şi texturi, roata de împins, maşinuţele de tot felul, păpuşile, cărticelele cartonate, animalele fidel reprezentate, instrumentele muzicale, cărţile şi creioanele de colorat. După vârsta de doi ani, copiii încep să se joace între ei şi atunci pot fi alese jocurile ce implică participarea mai multor copii: cuburi de construit, puzzle-uri simple, seturi lego de dificultate redusă, mese interactive şi alte centre de activităţi. Pentru exterior, se pot lua deja mici triciclete sau trotinete.
Pentru 3-5 ani
La copiii ce se îndreaptă spre vârsta preşcolară, jocul în grup apare tot mai des. Cei mici rezolvă împreună probleme, leagă prietenii, îşi exersează calităţile de lideri. Timpul petrecut în afara casei este tot mai îndelungat şi trebuie, de altfel, încurajat. Tricicletele, bicicletele, trotinetele, seturile cu găletuşă pentru nisip, creta colorată, coarda sunt jucării de bază pentru exterior. Pentru jocul de interior, este momentul să fie introduse, dacă nu au fost deja, tabla magnetică sau de scris, jocurile cu litere şi cifre, abacul. Celor care învaţă acum alfabetul şi numerele le va fi mult mai uşor când încep şcoala. Creioanele de colorat şi acuarelele sunt, de asemenea, îndrăgite, iar desenul este un mijloc extraordinar de exprimare. De reţinut că jucăriile potrivite pentru cei cu vârsta de trei ani rămân în continuare adecvate şi preşcolarilor doar că la un nivel mai complex. Copiilor de această vârstă le mai plac marionetele de pus pe mână, setul de şine cu trenuleţ, seturile de jucării ce imită diverse meserii, seturile tematice de tot felul (fructe, legume, animale etc.), plastelina. Jocurile tip lego pot fi şi ele mai complicate şi îi captivează din ce în ce mai mult pe copii.
Pentru 6-12 ani
Chiar şi dacă încep şcoala, copiii au în continuare nevoie de joc. Cele mai recomandate sunt jocurile interactive care le solicită abilităţile sau le pun la încercare îndemânarea. Clasicele jocuri gen „Nu te supăra frate” rămân la fel de actuale şi plac încă multor copii. Este adevărat că mai toţi copiii din ziua de azi îşi doresc jucării la modă, calculatoare, tablete şi alte gadgeturi. Băieţii mai ales sunt pasionaţi de jocurile pe calculator, uneori prea violente şi care nu sprijină în mod real dezvoltarea intelectuală. Este de notorietate faptul că privitul la TV şi jocurile pe computer induc o stare hipnotică, manifestată prin desprinderea de lumea înconjurătoare, subminarea atenţiei şi a creativităţii şi epuizare nervoasă. Cu toate că nu este un lucru deloc uşor, părinţii trebuie să limiteze pe cât posibil accesul la jocuri video şi internet. Organizarea de excursii pentru explorarea naturii, înscrierea pentru practicarea unui sport, cooptarea în diverse activităţi care le fac plăcere sunt câteva moduri prin care preadolescenţii şi adolescenţii pot fi feriţi de expunerea excesivă la aceste jocuri neproductive şi dăunătoare. Şi „recuzita” pentru timpul petrecut în afara casei ar putea ajuta în acest sens: bicicleta dorită, skateboard-ul în trend sau clasicele rachete de tenis sau de badminton.
În ziua de azi, copiii încep de la vârste foarte mici să îşi aleagă singuri jucăriile. Pe măsură ce cresc, este aproape imposibil să îi mai convingi că un joc anume nu este bun pentru ei. Însă, dacă părinţi şi adulţii din jur îi vor obişnui pe copii încă de la început cu jucăriile şi jocurile potrivite, şansele ca aceştia să facă alegeri corecte şi benefice vor fi tot mai mari.