Cum afectează certurile dintre părinţi dezvoltarea copilului

Frecvent copiii sunt martori la disputele părinţilor lor, iar mulţi dintre adulţi nici nu ştiu ce efecte devastatoare poate avea acest fapt asupra psihicului celor mici.

Pe de-o parte, copiii suferă deoarece privesc la modul ideal relaţia dintre mami şi tati şi, când aceştia nu se înţeleg, întregul lor univers pare că se prăbuşeşte. Pe de altă parte, majoritatea copiilor se învinovăţesc pentru certurile părinţilor şi poartă în suflet această presupusă vină fără să o mărturisească cuiva.

Chiar şi copiii mai mici, care nu pot înţelege încă mare lucru din ceea ce se petrece cu părinţii lor, simt totuşi că ceva nu este în regulă şi preiau din starea de tensiune a acestora.

Deşi, în principiu, se recomandă evitarea oricărei discuţii mai aprinse în faţa copiilor, nu orice ceartă riscă să îi afecteze la fel de mult pe cei mici.

Cele mai nocive dispute sunt cele care:

• Conţin violenţă fizică sau verbală precum jigniri, ameninţări sau umiliri. Acestea au efecte distructive asupra copilului;
• Îi fac pe părinţi să nu îşi mai vorbească şi chiar să stea departe unul de celălalt pentru o vreme. Când conflictul se stinge repede şi părinţii se înţeleg din nou bine, copilul nu mai vede în ceartă un lucru atât de grav;
• Duc la instalarea unui sentiment permanent de răceală între părinţi. Dacă, în ciuda deselor dispute, părinţii păstrează o relaţie caldă şi formează în continuare o familie unită, copilul este mai puţin afectat.

Posibile efecte asupra copilului

Psihologii spun că, de regulă, fetele reacţionează diferit faţă de băieţi. În timp ce aceştia din urmă obişnuiesc să se retragă de la locul conflictului şi să găsească o modalitate de a se elibera imediat de tensiunea acumulată, fetele încearcă să intervină pentru a-i împăca pe părinţi. Mai mult, ele păstrează această stare de tensiune o perioadă mai mare de timp şi riscă să o transforme într-o tristeţe de durată.

Pe de altă parte, conflictele părinţilor au efecte mai puternice asupra copiilor introvertiţi şi puţin sociabili. În schimb, cei extrovertiţi, cu un cerc larg de prieteni, suportă mai uşor trauma neînţelegerilor din familie.

Atunci când este martor la o discuţie aprinsă, copilul încearcă să empatizeze cu părinţii săi, dar nu ştie cui să-i dea dreptate. Ar dori să-i împace, însă nu are nici o putere. Ar vrea să nu existe conflictul şi, totuşi, acesta se desfăşoară în continuare în faţa lui. Sunt multe sentimente care îi încearcă pe copii în momentul certurilor dintre părinţi, unele cu efecte minore şi trecătoare, altele cu impact major, ce pot da traume pe viaţă. Printre acestea se numără:

• Frica şi teama că întregul lor univers s-a prăbuşit pentru totdeauna
• Un sentiment general de nesiguranţă
• Sentimentul că sunt abandonaţi
• Vinovaţie şi inutilitate.

În timp, certurile maritale repetate au potenţialul de a determina modificări în dezvoltarea psihicului şi comportamentului copiilor. Aceştia pot deveni trişti, tăcuţi şi retraşi. În plus, s-a constatat că, din cauza multitudinii de dispute la care au asistat, devin ei înşişi iritabili şi tind să-şi rezolve probemele prin ţipete şi gesturi agresive.

De asemenea, conform unui studiu realizat în rândul a peste 250 de copii, disputele părinţilor reprezintă o sursă semnificativă de stres pentru copii şi pot modifica inclusiv modul în care aceştia reacţionează la stres, afectându-le dezvoltarea mentală şi intelectuală. „Micuţii care cresc într-un mediu dominat de certuri şi stres ajung să întâmpine dificultăţi în rezolvarea problemelor, comparativ cu alţi copii de vârsta lor”, susţine cercetătorul J. Benjamin Hinnant, de la Catholic University of America. Totodată, s-a observat că părinţii mereu supăraţi şi nervoşi au copii stresaţi.

Ce pot face părinţii

În aproape orice familie există certuri şi, conform unor estimări, la circa jumătate dintre acestea asistă copiii.

Pentru ca efectul conflictelor conjugale asupra copiilor să fie cât mai mic şi, mai mult decât atât, să fie valorificat într-un sens pozitiv, părinţii trebuie să aibă grijă în legătură cu câteva aspecte:

• Să nu renunţe la regulile minime de respect dintre ei, măcar atunci când sunt de faţă copiii;
• La finalul disputei să se împace în faţa copiilor. Dacă îi văd pe părinţi că se împacă, cei mici se simt mai liniştiţi şi nu mai percep cearta ca pe un eveniment distructiv pentru familie;
• Să încerce să ajungă la un acord comun şi să evite să îşi impună cu forţa punctul de vedere. În acest fel, micuţii învaţă ce este negocierea şi că fiecare trebuie să ţină cont de opiniile celuilalt;
• Să păstreze o relaţie apropiată, chiar şi în cazul în care disputele sunt ireconciliabile;
• Să îi spună copilului că el nu are nici o vină pentru ce se întâmplă între ei şi să evite orice reproş către acesta referitor la certurile cu partenerul de viaţă. Numeroşi copiii tind să creadă că părinţii se ceartă din cauza lor şi lasă acest sentiment să îi macine în tăcere. De aceea este necesar ca părinţii să îi asigure că cearta nu are legătură cu ei.
• Să nu dea vina pe partenerul de viaţă pentru conflict, doar pentru a-l atrage pe copil de partea sa. Pe cel mic îl interesează mai puţin a cui este vina. Pentru el important este ca mami şi tati să se iubească, iar atmosfera din casă să fie una plăcută, fără tensiuni şi scandaluri.

Certurile părinţilor sunt trăite diferit de fiecare copil în parte, dar, aproape niciodată, acestea nu sunt uitate de cei mici. Părinţii nu au doar datoria, ci şi obligaţia să îi protejeze pe copii de trauma conflictelor lor. Cel mai bine ar fi să îşi poarte disputele departe de ochii şi urechile micuţilor lor. Iar, când acest lucru nu este posibil, să încerce să păstreze un ton decent şi să se abţină cu desăvârşire de la acte de violenţă.