Unul dintre cei mai importanți pași pe care i-am făcut după ce am devenit mamă a fost reîntoarcerea mea la serviciu după încheierea concediului de creștere a copilului. Oricât de mult m-am pregătit pentru acest moment, reîntoarcerea din concediu de maternitate nu a fost deloc ușoară. Cum să stai departe de copilul tău, chiar și pentru câteva ore, când ați fost nedespărțiți până acum? Aparent, părea o întrebare fără răspuns și, în acel moment, nici cel mai tare job din lume, plătit cu zeci de mii de euro, nu m-ar fi convins că este cazul să stau prea mult timp departe de puiul meu.
Nu mă consola nici măcar situația mamelor din alte țări. Dacă aș fi locuit, probabil, într-un alt loc decât în România, situația ar fi fost și mai dramatică. În multe state europene, concediul de maternitate durează între două și patru luni. Felicitari acelor mămici care reușesc să se desprindă atât de ușor! La mine, situația părea fără iesire…Nici experiența mamei mele (care a fost nevoită să meargă la serviciu după doar trei luni de la nașterea mea) nu m-a ajutat foarte mult să accept acea situație foarte ușor.
Și totuși, trebuia să mă reîntorc la serviciu. Ce putea face ca acea experiență să nu fie una dificilă și traumatizantă nici pentru mine și nici pentru puiul meu?
Ce anume a făcut tranziția mai puțin anevoioasă?
· Încă de la început, mi-am făcut o nouă prietenă: pompa pentru alăptat.
Deși fetița mea se apropia de vârsta de un an și mânca diversificat, un stoc de lapte matern era întotdeauna binevenit.
Am păstrat lapte în recipient de plastic, în congelator.
Mi-am pus în geantă stocuri generoase de șervețele, pentru a acoperi micile incidente care ar fi putut să apară în timpul zilei și aveam tot timpul la mine o cămașă de schimb.
· Mi-am făcut „mici bucurii” și mi-am scos din garderobă rochiile mele chic, în care mă simțeam bine.
Am fost norocoasă pentru că nu am luat multe kilograme în sarcină iar surplusul am reușit să îl elimin rapid, în primele săptămâni de alăptare.
O raită prin magazine, chiar și cu bebele după mine, în căutarea celor mai frumoase ținute pentru serviciu mi-a adus o stare de bine și m-a făcut să mă simt din nou strălucitoare. Chiar și pentru câteva ore, cât stăteam la lucru.
· Mi-am amintit că, dacă faci cu adevărat ceea ce îți place, nu vei simți că muncești nicio zi din viață.
Întotdeauna am făcut din job o pasiune (să fiu jurnalist de radio a fost visul meu dintotdeauna), iar orele pe care le petreceam la job mă făceau – de cele mai multe ori – să simt că timpul trece mult mai repede.
sursa foto: Parade
· Convorbirile telefonice despre ce face copilul meu m-au ajutat să depășesc anxietatea de separare.
Știam tot timpul cam tot ce se întâmplă cu bebelușul meu: cât a mâncat, cum doarme, cât timp a stat afară, etc.
Toate aceste lucruri m-au făcut să țin, într-un fel, situația sub control, și să am mai multă încredere că și altcineva se poate descurca la fel de bine la fel de bine ca mine de îngrijirea copilului.
· O fotografie a copilului mă ajuta să mă simt mai aproape de el.
Nu numai că reușeam astfel să satisfac curiozitatea colegilor care mă întrebau cu cine seamănă sau cât de drăguț este bebelușul.
Dar de fiecare dată când priveam poza, mă simțeam mult mai aproape de puiul meu.
· Despărțirea devenea mai ușoară dacă vorbeam cu copilul meu în momentul în care mă pregăteam de plecare spre serviciu.
Pe un ton cald și prietenesc, îi povesteam celei mici că trebuie să ne despărțim pentru câteva ore (timp în care mami va fi la serviciu), însă mă voi întoarce negreșit și vom petrece împreună restul zilei.
De cele mai multe ori, ea îmi răspundea chicotind sau bătând din pălmuțe, iar acest lucru făcea ca plecarea mea să fie mult mai ușoară.
În situațiile mai dificile, când începea să plângă atunci când mă vedea ieșind pe ușă, o luam în brațe și îi explicam că plecarea mea era de scurtă durată și de abia aștept să mă reîntorc, iar de cele mai multe ori, funcționa.
· M-am pregătit psihic să fac față remarcilor din partea colegilor care m-ar fi putut întrista.
Toți oamenii au păreri și, de cele mai multe ori, vor ca acestea să fi auzite.
Mereu m-am înarmat cu răbdare și cu un zâmbet în fața unor cuvinte mai acide precum: „Eu nu aș putea să las bebelușul acasă și să vin la serviciu!”.
· De fiecare dată când mă întorceam acasă, păstram în minte ideea că nu trebuie să fiu o eroină.
Tocmai de aceea, am încercat să deleg sarcinile pe care le aveam de făcut și partenerului meu.
În acest fel, am reușit să țin sub control și treburile casnice ce trebuiau întreprinse.
· Am consțientizat că trebuie să mă bucur de cele mai frumoase momente.
„Meseria” de mamă m-a făcut mai puternică, mai responsabilă și mi-a adus mai multă experiență de viață.
În plus, toate acestea m-au făcut să îmi dau seama care sunt lucrurile care contează cu adevărat!
sursa foto: Mom Break