Cu dependența de smartphone la psihoterapeut – Partea I

Raina Șaguna este psihoterapeut integrativ și psiholog clinician.

Raina are la bază formări în terapie cognitiv comportamentală și hipnoză ericksoniană. De asemenea, Raina a lucrat o perioadă îndelungată în cadrul unui program numit Dependenți Anonimi.

Aceasta este prima parte a unui articol în care Raisa discută dependența de smartphone, tablete, aplicații.

Utilitatea unui telefon mobil este de necontestat. Aceste mici gadgeturi portabile ne ajută să ținem legătura cu cei dragi. Să facem fotografii, să citim știrile, să ne jucăm sau să ne transpunem într-o altă lume, într-o realitate virtuală.

Un dependent de telefon – de tehnologie, în general – se gândește în permanență la ce fac ceilalți, la lucrurile interesante pe care ar putea să le piardă. Și pentru că nu vrea să le piardă, va rămâne conectat în permanență la rețelele de socializare și va monitoriza activitatea celorlalți în mediul virtual.

În primul rând este vorba de factori ce țin de personalitate, cum ar fi deschiderea către oameni, sociabilitatea, autocontrol slab, stimă de sine scăzută, o slabă toleranță la frustrare, la plictiseală.

sursa foto: The Atlantic

Adolescenții și tinerii reprezintă și ei un grup de risc în apariția dependenței.

Apare o nevoie tot mai intensă de a comunica prin intermediul telefonului, de a vedea unde se plimbă anumiți prieteni. Pentru că Facebook-ul este un site de socializare cu o largă deschidere ce te prinde în „vraja” sa.

Am auzit de multe ori, atât în cabinet, și nu numai, părinți ce pun accent pe abilitățile copilului lor de a butona smartphone-ul sau a naviga pe Internet. Îmi prezintă acest fapt cu mândrie: „e isteț foc! Nici noi nu ne descurcăm atât de bine!”

Știu că acesta nu este un caz izolat, ci aceasta este noua generație de preșcolari sau elevi, pentru care jocurile clasice din curtea școlii au devenit istorie.

Sunt mulți cei care percep dependența de smartphone ca o glumă, dar este o problemă de care suferă mulți oameni. Cercetătorii susțin, chiar, că poate există o mutație genetică, care permite anumitor persoane să fie predispuse la aceste tipuri de dependență.

Marea problemă este că telefoanele acționează ca obstacole în calea conectării reale a copilului cu părinții, frații, alți copii.

Aici apare marele pericol, deoarece acești copii pot avea întârzieri în dezvoltarea limbajului; în dezvoltarea socială și emoțională ceea ce influențează negativ atât dezvoltarea creierului, cât și relaționarea cu cei din jur.

Deoarece utilizarea acestor dispozitive nu implică și comunicarea non-verbală, copiii lăsați în grija bonelor electronice (tablete și telefoane inteligente) au subdezvoltată inteligența emoțională și relatională – două componente esențiale pentru reușita în viață.

Din punct de vedere științific, dependența de smartphone este cunoscută sub numele de nomofobie, adica „no mobile phone phobia”. În esență, se reduce la teama de a nu fi în posesia telefonului.

Dependența de telefoane mobile este adesea alimentată de „Dependența de utilizare a Internetului” (DIU). Smartphone-urile permit accesul continuu la rețeaua mobilă, ceea ce conduce la cimentarea dependenței de Internet.

Astăzi, se pare că aproape fiecare copil mic știe unde sunt smartphone-urile și tabletele părinților, cum să le ia și cum să le folosească. Jucăriile au fost date uitării, iar cei mai mulți copii le-au înlocuit cu telefoane de ultimă generație, tablete sau Ipad-uri. A devenit deja un trend printre copii să dețină acest tip de aparate, iar cei care nu le au, riscă să fie marginalizați de către colegii lor.

Cel mai grav este faptul că toate aceste aparate sunt puse în mâinile copiilor chiar de către părintii lor, câteodată de la vârste foarte fragede. Cu siguranță, părinții nu vor să le facă un rău, doar că nu-și dau seama sau nu știu cât de tare îi va afecta pe termen lung.

sursa foto: Snap Munk

Există o multitudine de aplicații și jocuri interactive disponibile pe tablete sau telefoane smart, care dezvoltă gândirea copilului. Nu cred, însă, că acești copii devin mai sociabili jucând jocuri vide. Dar cu siguranță își vor putea face prieteni, dintre cei care preferă aceleași aplicații sau jocuri ca și ei.

Este adevărat că există jocuri video care îi invață anumite strategii de supraviețuire sau de lucru în echipă. Însă realitatea este mai puțin predictibilă, iar interacțiunea umană mult mai complexă.

Sociabilitatea se dezvoltă în copilăria mică. Un rol important îl au părinții și alți factori de mediu favorizanți. Copiii de astăzi sunt cu mult mai conectați la lumea digitală decât noi. Din această cauză, majoritatea părinților se confruntă zi de zi cu problema dependenței copiilor de smartphone sau tabletă.

Notele mici, comportamentul agresiv, absenteismul sau chiar abandonul școlar sunt doar câteva din semnele dependenței de smarthone. O dependență nu foarte diferită de cea de anumite substanțe.

Această dependență nu ține cont de vârstă, afectând adulții, dar și elevi între 6 si 18-19 ani. Cu toții având obiceiul de a petrece ore în șir în fața smartphone-urilor. În fiecare pauză școlară, uneori în timpul orelor, pe drum spre casă, când mănâncă, după ce termină masa, în timpul liber și uite așa, ajung să dezvolte o dependență fără să știe, sau să iși dorească acest lucru.

Anumiți copii nu sunt încântați atât de mult de ideea de tehnologie. Aceștia au tendința de a trăi viața din plin, de a se implica în numeroase activități, de a practica diverse hobby-uri.

În același timp, există și categoria celor dependenți de tehnologie, smartphone, tablete etc. Aceștia sunt copiii care din dorința de a evita o realitate frustrantă, care de multe ori îi depășește, inconștient, ei aleg să se închidă într-o lume virtuală. Astfel, tehnologia devine un zid între ei și ceilalți, evitând astfel comunicarea și contactul cu lumea reală. Devin mai conectați la tablete sau telefoane, dar mai distanți cu ceilalți.

sursa foto: Just Real Moms

Urmărind activitatea corticală, cercetătorii au constatat apariția unei anomalii neurologice. Și anume inhibarea emisferei stângi a creierului, care își reduce extrem de mult activitatea, lăsând emisfera dreaptă să îndeplinească toate activitățile cognitive.

Emisfera stângă este responsabilă pentru organizarea, analiza și judecarea datelor primite. Emisfera dreaptă tratează informațiile în mod necritic, determinând răspunsuri mai degrabă emoționale, decât raționale. Copilul, în fața tehnologiei, are o stare mentală pasivă (emisfera stângă fiind inactivă), absorbind totodată o cantitate uriașă de informații, pe care nu o înțelege în totalitate, nu o organizează și nu o procesează corespunzator.

După o vizionare prelungită, copiii vor avea tendința de a rămâne în aceeași stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoașterea lumii reale. Cercetătorii apreciază că există o criză a gândirii analitice la copii și chiar în capacitatea lor de a rezolva logic anumite probleme simple de viață.

Click pentru partea a II-a a articolului