Crizele de isterie ale copilului

Crizele de plâns și de isterie ale copilului reprezintă aproape întotdeauna o situație delicată, atât pentru părinți cât și pentru copii. Cum le gestionăm? Nu există o rețetă minune, însă specialiștii au câteva recomandări care ar putea fi aplicate cu succes.

În același timp, un copil care are crize de furie nu trebuie să ne îngrijoreze foarte tare, astfel de reacții fiind firești. Aceste accese de furie se mai numesc tantrumuri, sunt probleme comportamentale comune în cazul copiilor cu vârste de 2-4 ani, care își exprimă, prin acest mod, furia și neputința.

Tantrum-urile sunt probleme comportamentale comune în cazul copiilor mici care se manifestă prin diverse forme. Micuții se târăsc pe podea, țipă, plâng foarte tare, lovesc tot ce le iese în cale, aruncă cu diverse obiecte, câteodată își țin și respirația. Foarte mulți părinți nu știu cum să reacționeze în fața unor asemenea situații și, cel mai adesea, cedează și îi îndeplinesc dorințele celui mic. Totuși, există momente când copilul plânge pentru că are o problemă (îl doare ceva sau este speriat), însă plânsul de tantrum este diferit.

Este foarte important ca părinții să fie atenți la intensitatea plânsului celui mic. În cazul în care intensitatea plânsului urcă și coboară, înseamnă că micuțul face anumite pauze pentru a vedea care sunt efectele gesturilor lui. Dacă intensitatea plânsului este pe o curbă ascendentă, atunci este vorba de un semn de alarmă, iar părintele ar trebui să vadă ce s-a întâmplat cu cel mic și să încerce să îl liniștească. Mulți psihologi spun că în cazul în care este vorba despre tantrum, copilul ar trebui lăsat să plângă.

Ce trebuie să facă părinții atunci când copiii plâng

Sunt foarte multe greșeli pe care le fac părinții atunci când se confruntă cu o asemenea situație. De exemplu, nu ar trebui să recompensați copilul pentru ca acesta să nu mai plângă sau să nu mai fie nervos. Există riscul ca, de fiecare dată când își dorește ceva, micuțul să facă adevărate crize de isterie, până când va obține ceea ce își dorește.

De asemenea,  părinții nu ar trebui să îl pedepsească pe cel mic pentru o criză de plâns. Psihologii explică aceste manifestări ca fiind ceva firesc. Copiii au nevoie să plângă pentru că nu cunosc alte modalități de exprimare a furiei. Mulți părinți fac greșeala de a țipa atunci când cel mic plânge, iar acest lucru îl face pe copil să plângă și mai tare.

Tot psihologii recomandă părinților să rămână calmi, să fie siguri pe ei în gestionarea acestei situații și să nu cedeze. Este modalitatea prin care cel mic înțelege că nemulțumirile și furia sa sunt acceptate. Însă nu acesta este modul prin care micuțul va obține ceea ce își dorește.

În timpul unei crize de isterie, copilul nu trebuie lăsat singur, chiar dacă părinții pot ignora (în măsura în care este posibil) acest comportament al copilului. Nu trebuie să ieșiți din cameră, pentru că micuțul s-ar putea simți abandonat. Dacă sunteți pe stradă și copilul se trântește pe jos, trebuie să evitați cuvintele: „Te las aici dacă nu te liniștesti!”. Nu veți face decât să înrăutățiți și mai mult situația, întrucât copilul va resimți acut senzația de abandon.

Foarte mulți părinți sunt tentați să cedeze când sunt în public și să satisfacă cererea solicitată de cel mic, însă aceasta nu este o practică tocmai bună. Încercați să nu vă faceți griji de ceea ce cred alții, mulți au trecut printr-o situație asemănătoare. De asemenea, este indicat să ignorați sugestiile ori părerile celor din jur.

În cazul în care cel mic dă din picioare, se trântește pe jos sau aruncă obiecte, trebuie să îl ridicați și să îl duceți într-un loc sigur. Dacă sunteți acasă, îl puteți duce în camera lui. Explicați-i de ce se află acolo (pentru că a aruncat cu jucăriile în fratele lui mai mare), pe un ton calm și spuneți-i că veți rămâne cu el până când va înceta să mai plângă. Dacă acceptă, puteți să îl țineți în brațe. Lăsați să treacă puțin timp pentru ca cel mic să se elibereze de emoții.

Cum pot fi evitate crizele de isterie

Pentru a evita, pe viitor, astfel de crize, este important să anticipați situațiile care determină declanșarea lor. Dacă aceste crize se produc atunci când copilului îi este foame, atunci trebuie să vă asigurați că aveți o gustare cu dumneavostră, pe care să i-o dați la nevoie.

Dacă vreți să îi schimbați activitatea, anunțati-l din timp, așa încât micuțul să știe la ce să se aștepte. „Vom pleca din parc și vom merge acasă, să mâncăm”. În acest mod, îi dați posibilitatea copilului să se adapteze, în loc să reacționeze violent.

O altă metodă de-l determina pe copil să renunțe la crizele de isterie este să îl puneți în situația de a alege anumite lucruri. De exemplu: „Vrei să bei suc de mere sau suc de portocale?” în loc de a spune: „Trebuie să bei suc de mere!”. În acest fel, îi veți da senzația de control asupra situației.

Accesele de furie ale celor mici vor fi mai puține pe măsură ce aceștia cresc și își pot gestiona mult mai bine și mai ușor sentimentele. Când depășesc vârsta de 5-6 ani, copiii pot comunica mai bine  ceea ce își doresc prin intermediul limbajului.