Corpul meu, alegerea mea sau cum dermatoloaga m-a somat să termin cu alăptatul
Despre alăptat a început să se scrie mult, din ce în ce mai mult și la noi. De la experiențe personale, la articole documentate, cu informații medicale și tehnice legate de ce presupune acest proces. Cele mai multe dintre aceste artiole sunt scrise cumva ca să răspundă nevoii de creștere a ratei alăptării, așa cum recomandă OMS, asta în virtutea faptului că România stă relativ prost la acest capitol.
Dar nu despre asta vreau să vă povestesc acum, ci despre o experiența pe care am trăit-o cu câteva zile în urmă și care tinde să se repete din ce în ce mai des, o experiență care îmi pune de fiecare dată în față realitatea dură a felului în care societățile patriarhale sunt constrângătoare pentru femei și a felului în care corpul femeilor devine un soi de bun public despre care fiecare își dă cu părerea cu o lejeritate de-a dreptul jignitoare.
Așadar, ieri am fost la un control dermatologic.
Pentru că discutam despre melasmă, pete pigmetare care deseori au legătură cu sarcina, am întrebat medicul dacă faptul că alăptez ar putea avea impact aspura apariției/intensificării petelor pigmetare și ce tratamente ar putea fi sigure în alăptare.
Nu am primit un răspuns, ci o altă întrebare: dar ce vârstă are copilul?
Un an și jumătate am răspuns lejer, fără să intuiesc ce mă așteaptă, cu toate că ar fi trebuit să o fac, dar eu m-am gândit că vrea să știe pentru a-mi spune ce tratamente pot urma (naivă ca de obicei).
A urmat o morală ca la carte despre cum laptele matern e apă chioră, cum o sa afectez psihic copilul, cum o să fac cancer la sân și cum, din lipsa menstruației, nu îl pto concepe pe al doilea copil și asta nu e bine deloc, că doar trebuie musai să fac cel puțin doi copii. Știți voi, dragele mele mame care alăptați prelungit copiii, tot calupul stereotip de comentarii legate de alăptat. Pare că nu a ratat nimic doamna doctor, era foarte bine informată (sic!).
Am tăcut buimacă. În minte mi se tot derulau întrebările: sigur sunt la dermatolog? Oare nu am greșit adresa? DERMATOLOG? Ăștia nu se ocupă oare de piele, și nu de alăptat? OMS? Ați auzit de OMS? Recomandă alăptarea până la 2 ani și peste! Cancer la sân? Tot OMS spune că alăptatul reduce riscul de cancer la sân.
Am ieșit din faimoasa clinică din centrul capitalei și m-am așezat pe o bordură. Da, am intrat se pare într-o nouă etapă a shamingului legat de alăptat; aia în care ești pusă la colț că alăptezi prea mult. A început de fapt de ceva vreme presiunea asta, nu e prima oară când o pățesc, dar e parcă prima dată așa de intens și într-un context atât de absurd.
Dar #SuntOMamăFeministă și CORPUL MEU, ALEGEREA MEA!
Știu că mă așteaptă un șir lung de situații similare, de situații în care oameni diverși vor încerca să îmi normeze corpul și alegerile, să îmi spună câți copii să am, cât să alăptez, cum să arăt, cum să-mi fac manichiura, părul, să-mi acopăr șoldurile, pielea, câte kilograme să am și cum să mă îmbrac, când am voie să ies din casă și când nu, cu cine am voie să ies și cu cine nu etc.
La fel cum știu că cele mai multe dintre femei trăiesc zilnic astfel de agresiuni. Iar acesta este motivul pentru care sunt feministă și activistă, pentru drepturile femeilor, pentru a vă spune dragi mame care alăptați sau nu, că aveți un corp care vă aparține, care e frumos așa cum e, în forme și culori diferite și că nu sunteți singure în lupta asta cu o lume care vrea cu tot dinadinsul să ne pună la punct.
Suntem multe, suntem puternice și vom schimba lumea. Fiicele noastre sper, nu vor mai fi cicălite la dermatolog pentru că alăptează sau nu, pentru că alăptează prea mult sau prea puțin.
Te inteleg perfect. Bebele meu are abia 11 luni si lumea ma intreaba, in mod repetat: “il mai alaptezi?”
Raspunsul vine prompt si ferm: “da! Cel putin pana la 2 ani!”. Unii nu mai zic nimic, altii incep cu vesnicul “e apa chioara” etc. Deja stiu toate variantele de raspuns. Si pe mine ma irita, dar.. fuck them! ????