Educarea copiilor necesită multa răbdare din partea mentorilor, dar şi a părinților. A educa un copil înseamnă a-l îndruma în a-şi corecta singur greșelile, a-l încuraja, a-l motiva atunci când este cazul, a-l dirija spre ceea ce este util pentru dezvoltarea lui armonioasă.
În cei 5 ani în care am lucrat cu preșcolarii, m-am confruntat adesea cu situații în care părinții din dorința de a fi cât mai protectivi cu micuții lor, aplicau strategii deloc benefice pentru educația acestora. Le observam reacțiile micuților, analizam situația şi împreună cu psihologul grădiniței elaboram fişe de observație comportamentală. Ulterior, discutam cu părintele pe baza acestor fişe în vederea îmbunătățirii procesului de dezvoltare a copilului.
Vă prezint câteva situații:
– Părinții ar trebui să renunțe la reproșuri şi la critică.
Atunci când îşi revăd copilul după o zi petrecută la grădiniță, fără să îl salute pe copil, nu trebuie să înceapă să-i reproșeze: „Ești murdar pe bluză!”/ „Văd în fişa ta zilnică că ai mâncat/ai dormit puțin”.
Întâmpină-ţi copilul cu zâmbetul pe buze chiar dacă ai avut o zi solicitantă.
Discută cu el acasă în liniște despre ceea ce te nemulțumește la comportamentul lui de la grădiniță.
Copilul are nevoie mai mult decât orice să-l iubești pentru ceea ce este, nu să-ţi consumi tot timpul încercând să-l corectezi.
– E bine ca părinții să renunțe la a i se adresa copilului cu: „nu ai voie să faci asta”, „nu te duce acolo”, „nu acum”, „nu mai sări”.
Înlocuiește aceste formule cu afirmații de tipul: „E mai bine pentru tine să…”, „Amintește-ti că de câte ori sari foarte mult, te doare burtica”.
– În colectivitate copilul trebuie să se descurce singur în mai multe situații. Părinții trebuie să îl îndrume astfel încât acesta să fie independent, şi să nu facă ei cât mai multe lucruri în locul lui.
Lasă copilul să se descurce singur: să se îmbrace, să se încalțe, să mănânce, să-şi șteargă nasul.
Dirijează-l atunci când consideri că are nevoie de ajutor şi felicită-l întotdeauna pentru efortul depus.
– Atunci când părintele observă că cel mic nu cooperează, important este să-şi păstreze calmul şi să acționeze cu mult tact şi răbdare.
Dacă părintele se înfurie pe copilul necooperant nu face decât să agraveze situația şi să perpetueze un comportament neadecvat al copilului.
Transformă totul în joc. Jocul e o importantă resursă de ameliorare a comportamentului copilului.
Oferă-i alternative. În astfel de situații, copilului nu-i place să fie obligat.
Nu-i da ordine, ci spune-i pe un ton cald şi prietenos: „Poți să-ţi faci ordine la jucării sau poți să-ţi așezi cărțile în bibliotecă. Tu hotărăști ceea ce vrei să faci.”
Valenţele de laudă sunt de asemenea binevenite.
– E important ca părinții să-i stabilească copilului un sistem de câteva reguli.
Nu trebuie să-l împovăreze cu foarte multe reguli.
E bine ca cel mic să cunoască din timp şi câteva mici sancțiuni care se aplică în cazul nerespectării regulilor.
Lipește câteva imagini pe frigider sau pe ușă cu regulile.
A fi părinte este un lucru delicat. Pe de-o parte trebuie să apreciezi în fiecare moment cine este copilul tău. Pe de alta trebuie să îl ajuți să meargă înainte.
O educație inteligentă trebuie să se bazeze pe anumite componente esențiale: abilitatea de a vedea lumea prin ochii copilului, de a empatiza cu el, certitudinea că stabilești limite corecte, promisiunea de a te orienta mai mult spre copil decât spre exterior, încrederea în capacitatea copilului de a se dezvolta şi de a învăța.
Părintele trebuie să fie partenerul de nădejde al educatorului în procesul de educație al copilului.