Copiii, încă de foarte mici, fac cunoștință cu noțiunea de concurs.
Joaca se transformă ușor în întrecerea de a deveni primul. De a ieși câștigător. De a nu fi în rolul celui care pierde.
În joacă poți trece mai rapid peste momentele în care nu ești tu cel învingător. Însă odată cu intrarea în școală noțiunea de concurs își schimbă valențele în unele mai rigide, cu o miză aparent mai importantă.
Astfel, devine evidentă nevoia copilului de a-și dezvolta o atitudine sănătoasă în fața competitivității.
Când vine vorba despre concursurile școlare, adulții implicați în educația copilului nu ar trebui să cugete prea mult asupra noțiunii în sine. Ci mai degrabă asupra întrebărilor, înlocuindu-le pe cele clasice: Care este următorul concurs la care va participa copilul meu? Cu unele mai profunde: Care este sensul acestei experiențe în dezvoltarea copilului meu?
Părintele este asaltat de mesaje din toate părțile. „Începe de timpuriu”. „Îndeamnă-l să participe la cât mai multe cursuri, activități, concursuri”. Toate acestea sub masca activării adevăratului potențial.
Când ne gândim la potențial este ușor să alunecăm de la posibilitățile reale, la așteptările ideale. Care este scopul pentru care îmi înscriu copilul la acest concurs? Ce așteptări am din partea copilului prin această participare? Cum îl învăț pe copil să aibă așteptări reale?
Perspectiva potențialului cu insistențe doar asupra ariei cognitive va crea o teribilă frică de eșec. Când primul obiectiv ar trebui să fie autonomia, strădania exagerată asupra capacităților intelectuale trimite satisfacerea nevoilor în plan secund.
Cel mai important este să atingă o maturitate psihologică datorită căreia copilul să poată suporta încărcăturile mari de stres resimțite în întrecerile cognitive.
Înainte de orice concurs individual, copiii trebuie să cunoască beneficiile colaborării și ale întrecerilor în echipă. Este nevoie să îi ajutăm să își dezvolte o imagine mai amplă despre sine. Nu doar abilități, ci și trăsături profund umane.
Altfel, presiunea asupra competitivității este diminuată, fiind stimulată puterea de a evolua (a-și urma înclinațiile și a avea libertatea de a se exprima).
Concursurile școlare sunt importante, însă privite ca experiență, nu ca finalitate a unui rezultat, integrate în educație atunci când copilul se simte pregătit, cu moderație astfel încât întreaga dezvoltare să nu devină un întreg concurs.
Citește și părerea unui pedagog despre concursurile școlare.