Cele mai bune sfaturi de parenting pe care le-am primit

Întotdeauna, sfaturile bune sunt binevenite și cred că fiecare părinte a simțit, la un moment dat, nevoia de a primi câteva sugestii privind creșterea unui copil. Ba, mai mult, sunt perioade când părinții sunt copleșiti de sfaturi pe care le primesc – chiar dacă nu le cer – de la mama, soacra, vecina de bloc, bunica sau vreo mătușă cu experiență bogată în creșterea și educarea copiilor. Totuși, stă în puterea noastră să le alegem pe cele bune și corecte.

Imediat ce am devenit mama, am înțeles că nu toate recomandările pe care le-am primit se potriveau copilului meu și principiilor mele de părinte. Încă de la început mi-am dat seama că orice mamă știe cel mai bine cum trebuie să își crească puiul, trebuie doar să-și urmeze instinctul. Așa că am reușit să țin piept sfaturilor în care nu credeam și care mă bombardau din multe direcții.

„Un nou născut nu trebuie lăsat cu capul gol!”/ „Dacă ai fetiță, trebuie să fie înfășată, ca sa aibă picioarele drepte” ori „Să nu îi faci baie în fiecare zi bebelușului, că se învață așa!”. Intențiile erau bune, așa că le-am explicat tuturor persoanelor care îmi dadeau asemenea sfaturi să nu se supere dacă nu voi ține cont de toate recomandările lor.

Am primit însă și numeroase sfaturi valoroase (de la aceeași persoane din jurul meu), pe care le-am aplicat cu succes și care m-au ajutat să devin o mamă mai bună.

Care sunt cele mai bune sfaturi de parenting pe care le-am primit

Un părinte bun poate să greșească. Cele mai mari erori se fac din neștiință, tocmai de aceea un părinte trebuie să fie deschis la orice sugestie venită din exterior și să decidă dacă sfatul primit îl poate aplica sau nu copilului său. Nu este de neglijat nici documentarea proprie, internetul abundă de sfaturi în parenting și, totodată, există și numeroase cărti de dezvoltare emoțională și în privința relației dintre părinți și copii.

Iată care au fost, pentru mine, cele mai importante sfaturi de parenting pe care le-am primit:

· Cel mai important sfat l-am primit de la mama: „Oferă-i copilului tău dragoste. Foarte multă dragoste!”

Am simțit pe pielea mea că un copil care este iubit, este și foarte fericit.

Un copil trebuie să primească constant dovezi de dragoste din partea părinților încă din primele ore de viață.

Chiar dacă este foarte mic, orice copil simte când este înconjurat cu dragoste.

Și sugar fiind, bebelușul reacționează pozitiv la vorbele spuse cu duioșie și drag.

Potrivit unui studiu publicat în jurnalul Biology, în cazul unui nou născut, prezenţa mamei poate avea o influenţă pozitivă asupra generării de noi neuroni.

Studiul evidențiază, în special, cât de importantă este interactiunea dintre mamă şi sugar, în ceea ce priveşte dezvoltarea creierului.

În plus, această analiză ar putea contribui la realizarea unor metode de a diagnostica și trata persoanele cu deficiențe în dezvoltarea creierului, din diferite cauze, în cursul primelor luni de viaţă.

· Respectă copilul, indiferent de vârsta pe care o are

În general, oamenii pretind respect față de cei în vârstă. Dar nici cei mici nu trebuie ignorați.

Faptul că am dat viață unui copil nu ne dă dreptul să ne purtăm oricum cu el.

Copiii au și ei au nevoi (de cele mai multe ori, foarte diferite de cele ale adulților), și tocmai de aceea nu trebuie să le ignorăm.

A fi atentă la nevoile copilului nu înseamnă neapărat o formă de răsfăț, iar atunci când nu eram de acord cu cererile copilului îi explicam efectele negative pe care le-ar fi avut aceste solicitări.

„Nu îți dau acum înghețată pentru că ai probleme cu gâtul și dacă vei mânca, te va durea și mai tare!” sau: „Știu că aceasta este rochița ta preferată, dar nu te poți îmbrăca astăzi cu ea, pentru că afară este frig și riști să te îmbolnăvești. Îți promit că atunci când va fi mai cald, o vei purta, cu siguranță!” De cele mai multe ori, ea înțelegea explicațiile mele și răbdarea și respectul oferit dădeau roade.

· Nu intra în panică atunci când fetița nu mănâncă bine

Lipsa poftei de mâncare reprezintă, pentru mulți copii, un semnal clar că micuțul nu este în regulă.

Totuși, încerc să nu intru în panică atunci când copilul meu nu are poftă de mâncare.

Una dintre cărțile care m-au ajutat să înțeleg mai bine comportamentul fetiței mele în ceea ce privește alimentația a fost Copilul meu nu mănâncă, a lui Carlos Gonzales.

Cartea părinților îngrijorați conține sfaturi utile despre depășirea acestor momente, când cel mic nu mănâncă.

Aceasta tratează pe larg problemele de alimentație ale copiilor – cum apar, cum pot fi evitate și care sunt consecințele dacă forțăm copilul să mănânce.

· Nu îl compara pe cel mic cu alți copii

Fiecare copil este unic, așa cum și fiecare părinte are experiențe și trăiri diferite.

Am înțeles că fetița mea se dezvoltă în ritmul ei și încerc de fiecare dată să nu o compar cu alți copii.

Psihologii susțin că a compara punctele slabe ale copilului tău cu punctele forte ale unui alt copil contribuie la scăderea stimei de sine.

Am încercat să evit reproșurile de genul : „Tu de ce nu îți ții cărțile în ordine așa cum face colega ta de banca?” sau: „De ce prietenul tău a învățat poezia și tu nu?”.

În felul acesta ea va evita pe viitor să simuleze comportamentele negative ale celor din jur, doar pentru a fi la fel ca ei.