Ce trebuie să știi despre sistemul de învățământ din Germania
Nu mai sunam pe nimeni și mă izolasem total. Credeam că în Germania oricum nu aveam cum să îmi fac prieteni, iar de cei din România mă îndepartasem.
Trecusem brusc de la un job la care vorbeam la telefon 9h/zi cu zeci de persoane, la o viață în care treceau zile întregi fără să socializez.
Cu excepția mamei și soțului nu mă suna nimeni, iar telefonul îl foloseam pe post de ceas sau aparat foto.
Totul s-a schimbat odată cu nașterea fetiței. De atunci m-am concentrat asupra ei, pentru a o crește frumos și sănătos. Să construim amintiri ale copilăriei, să călătorim etc.
A fost foarte complicat, cel puțin la început, pentru că eram mai tot timpul singură, nu mai văzusem vreodată un nou-născut. Hormonii, schimbările de ritm, toate au venit ca o avalanșă.
Nu am avut nici un fel de ajutor, însă acum cred cu tărie că nimic nu a fost întâmplător, căci am crescut un copil independent și sănătos, atât fizic, cât și emoțional.
Un copil plin de energie, care râde mult.
Totul s-a schimbat când Essy a început creșa și, undeva, pe la 2 ani și 5 luni a venit prima invitație la o zi de naștere.
Ne-am întâlnit cu familiile celorlalți copii la grădiniță, după care am mers la restaurant și, astfel, s-au legat prietenii care rezistă și acum, după 5 ani.
Mergem cu ei în drumeții, la Spa, la zile de naștere, grătare, petreceri etc.
Ne-am mai împrietenit cu alte familii și din momentul în care am început să mergem și la grădinița românească. Prieteniile pe care le-am legat, cu nemți sau români, au pornit toate de la copii.
În Germania respectul și politețea sunt apreciate foarte mult și deschid multe uși.
Eu nu vorbesc încă foarte bine limba germană, însă nu am fost niciodată ignorată din pricina aceasta. Salut mereu politicos, îmi cer scuze că nu vorbesc corect și zâmbesc relaxat. Mi se răspunde la fel și mi se oferă ajutor sau mi se răspunde la întrebări.
În timp, în zona noastră, am descoperit mici business-uri românești. Restaurante, saloane de cosmetică, cofetării care fac torturi sau cozonaci, dar și biserică ortodoxă, medici români (stomatologi, în mare parte, și, mai puțini, pe partea de medicină de familie sau pediatrie, care sunt și foarte căutați). Găsim produse românești atât în magazinele nemțești, dar și în mici magazine specializate, deschise de români.
În ceea ce privește integrarea copiilor ce nu vorbesc limba germană și care nu sunt născuți în Germania, dar sunt la vârsta gradiniței sau a școlii, sistemul diferă la un Land la altul, sau de la o școală la alta.
În Land-ul unde noi trăim, de pildă, nu se oferă nici un sprijin sau ajutor de integrare pentru copii și nu se fac cursuri suplimentare pentru limba germană. Copilul învață singur, pe parcurs, ori, dacă își permit părinții și găsesc profesor, poate studia în particular.
Este cel puțin bizară această abordare, pentru că, pentru adulți există cursurile de limbă și integrare, care pot fi gratuite sau contra cost, în funcție de venitul per membru al familiei. Sunt Land-uri unde copiii fac cursuri de limba și integrare în paralel cu școala/ grădinița sau există clase/ grupe speciale.
Cam așa se desfășoară lecțiile de pian ale celei mici
Revista Margot: Poți să faci o descriere a sistemul de învățământ din această țară? Care sunt diferențele între acesta și sistemul școlar românesc? (sistem de notare – formalități – organizare – taxe școlare – numărul materiilor – structura – program – pauze discipline – activități opționale )
Alina Dan: Sistemul educațional în Germania este foarte diferit, fiecare Land are propriile reguli și propriul buget.
De aici și diferențele dintre Land-ul Bayern, de exemplu, și Land-ul în care locuim noi, unde nu se pune așa mare accent pe învățământ. În toată Germania, grădinița este opțională, iar școala obligatorie.
Fata noastră a mers la creșă la 2 ani și o lună. Creșa este până la vârsta de 3 ani, iar, apoi, copiii merg la grădiniță.
În Land-ul nostru, creșa este gratuită, însă sunt Land-uri în care costă 500-800€ sau în funcție de venitul părinților.
Grupele sunt mixte, cu copii între 3 și 6 ani. Am fost foarte sceptică la început, gândindu-mă că nu are ce să iasă bun din aceste grupe mixte, că cei mici îi vor incurca pe cei mari, iar cei mari vor fi deranjați de cei mici, însă am descoperit că între copii se leagă relații de prietenie bazate pe încredere, iar cei mari au crescut fiind mai responsabili și mai atenți.
La creșă și grădiniță stătea foarte puțin, circa 2 ore și 45 de minute, timp în care se juca liber, alerga mult, stătea mult afară. Copiii plecau în pădure, la cumpărături, la biserică, la farmacie etc.
Aveau un program foarte relaxat, însă cu nimic concret învățat. În 4 ani de grădiniță nu au învățat un singur cântec complet.
Ce mi-a plăcut însă foarte mult este faptul că se pune accentul pe relația cu familia; se organizează multe evenimente unde participă toți membrii familiei, în cadrul cărora se leagă prietenii, între copii, dar și între adulți.
Ca să dau si câteva exemple: se organizează mic dejun cu părinții la grădiniță, întâlniri de Paște, de Crăciun și de alte sărbători religioase, se organizează târguri pentru care părinții pregătesc diverse prăjituri care sunt mai apoi vândute, iar banii sunt donați grădiniței.
La grădiniță, copiii dorm pe saltele destul de subțiri, așezate direct pe jos, în camere unde temperatura este undeva la 18-19 grade grade Celsius.
Numărul locurilor în grădinițe și creșe este mai mic decat numărul copiiilor. Sunt orașe în care copiii sunt înscriși la creșă din momentul în care sunt încă în burta mamei. Prioritate au copiii ce au avut sau încă mai au frați înscriși în instituția respectivă.
La creșă sunt cam 10 copii într-o grupă supravegheată de două educatoare, iar la grădiniță, 25 de copii, de care au grijă 3 cadre didactice.
CONCURS REVISTA MARGOT
Întrebarea Nr. 3: Ce particularitati există în cadrul învățământului școlar din Germania? Comentează aici exemplificând cel puțin una din ele.