Ce trebuie să știi despre sistemul educațional din Olanda – Partea a II-a

Citiți partea a II-a a articolului despre sistemul de învățământ olandez.

Pentru partea I dați click aici.

Ioana Tudor locuiește în Olanda, împreună cu fetițele sale, Koko și Mei.

Ea răspunde întrebărilor Revistei Margot cu privire la educația copiilor din statul situat în nord-vestul Europei.

Interviul face parte din seria Mame românce, peste hotare, prin care încercăm să arătăm cititorilor noștri modele de educație din alte țări.

– Revista Margot: Care sunt diferențele între școlile de stat și cele private?

– Ioana: Chiar și școlile private trebuie să se conformeze programei Ministerului de Educație din Olanda.
Taxa pe care o plătești este una infimă comparativ cu alte state europene.

Atunci când taxele sunt mai mari, în jur de 500 de euro pe an, acestea au acest preț pentru că oferă copiilor mai multe activități culturale.

Dacă nu ai bani suficienți, ești ajutat de stat.

În cazul nostru, pentru 2 copiii taxele ajungeau pe la 1.000 euro, dar primeam de la stat înapoi aproximativ 900.

Pentru că înscrierea copilului la creșă nu este obligatorie, pentru a primi banii înapoi de la stat, ai nevoie de dovezi că ambii părinți lucrează și niciunul nu poate sta cu cei mici.

sursa foto: Pixabay

– Revista Margot: Cum se desfășoară interacțiunea socială dintre copii și colegii lor?

– Ioana: Totul este foarte natural. Atmosfera de la școală este una degajată, cei mici sunt tratați în mod egal, nu există competivitate între ei.

Școala unde sunt înscrise Koko și Mei este una bully-free, așa că faptul că cei de la conducerea instituției încearcă să se ocupe de acest aspect arată cât de relaxant este mediul în care studiază.

– Revista Margot: A fost la fel și pentru tine când te-ai mutat?

– Ioana: Pentru mine era foarte confuz să nu vorbesc limba, din cauza că eram văzută ca un străin, mă simțeam inferioară, copiii erau drăguți dar sentimentul meu era unul negativ față de comportamentul lor față de mine, nu simțeam că sunt binevenită.

La școală mă simțeam mai bine decât în România, dar mă simțeam ca o străină.

La școala copiilor mei este altfel, este și un oraș mai mare decât cel în care eu am crescut în Olanda, iar atunci când eu m-am mutat, eram singurul emigrant la școala unde învățam. În orașele mai mari există mai mulți emigranți și sentimentul de apartenență este mai intens.

La liceu probabil lucrurile stau altfel, apare bullying-ul, de asemenea și tranziția de la o școală generală la liceu este destul de brutală, profesorii sunt mai severi.

Fetiță, purtând șoșoni din lemn. sursa foto: Pinterest

– Revista Margot: Cum arată o zi din viața copiilor tăi?

– Ioana: Gemenele se trezesc în jur de 07:00, luăm micul dejun, ne îmbrăcăm. În prezent încearcă să se aranjeze singure dar durează o veșnicie să facă asta. Dar dacă au dormit bine nu sunt așa dificile și în ultimul timp au fost, de altfel, foarte dulci.

La început când au mers la grădiniță era foarte greu pentru ele să fie atât de matinale și era complicat să ne organizăm să fim gata într-o singură oră, să pregătim sandwich-urile, să petrecem timp împreună. Atunci când le pieptăn au voie să urmărească un videoclip muzical.

Pe la 8:00 trebuie ieșim din casă, mergem cu bicicleta mea cargo.

La 8:15 trebuie să fie în clasă, iar la 10:00 au o gustare la care mănâncă fructe, așa că trebuie să le punem și asta la pachet.
Atunci când intră în clasă au un panou pe care există desene cu activitățile pe care le vor întreprinde în ziua aceea, iar acest lucru chiar le place.

Totul este făcut într-un mod extrem de disciplinat, fiecare din ele un sticker, Koko are un balon și Mei are un diamant, și în felul acesta fiecare dintre copii știe unde va trebui să-și pună haine la intrare (în locul unde este lipit stickerul său), unde va sta, unde se poate juca. Dacă vor să se joace într-un anumit colț al camerei vor trebui să-și lipească acolo stickerul simbol pentru a-și „rezerva” locul.

La prânz cei mici sunt însoțiți de profesor în sala de mese, după ce se joacă puțin în aer liber, unde sunt supravegheați de îngrijitori.

La 14:30 programul școlar s-a încheiat, iar eu le preiau de la școală. Acest orar va continua în felul acesta până când vor avea 11-12 ani.

După-amiaza mergem la un muzeu, sau pe terenul de joacă, facem cumpărături. Mă asigur mereu că suntem acasă în jur de 16:00. În timp ce eu gătesc ele au voie să urmărească desene animate. Pe perioada în care vor urmări desenele animate vor lua o gustare din legume verzi, de regulă.

Pe la 17:00 luăm cina împreună, iar tatăl lor ni se alătură. Pe la 18:30 le facem baie și ne asigurăm că în jur de 19:00 sunt în pat, le citim o poveste, cântăm cântecele.

Avem această structură încă de când erau bebelușe, a trebuit să fim organizați pentru că sunt gemene și a trebuit să le creăm o rutină.

Dorm mereu bine și sunt foarte fericite.

Pitici olandezi, luând micul-dejun, înainte de școală. sursa foto: Pinterest

– Revista Margot: Cum e abordată competivitatea între copii?

– Ioana: Depinde de școli, în instituțiile de stat este mult mai prezentă, dar depinde de stilul abordat. În cazul sistemelor Montessori și Steiner, încearcă să se evite competivitatea.

Deși în ultimul timp am auzit tot felul de povești, de exemplu, copiii fratelui meu sunt mult mai mari, au 18 ani, iar el spune că aceștia sunt foarte stresați, se pune presiune pe ei să aibă note mari.

Este foarte populară suprastimularea copilului, copiii mai mari merg la foarte multe activități extrașcolare, și mulți părinți își duc copiii la diverse cursuri, din cauza aceasta adolescenții nu au niciodată timp liber. Opționalele includ activități sportive și sociale.

– Revista Margot: Cum sunt integrate mamele în societate?

– Ioana: Este opusul a ceea ce am auzit că se întâmplă în România. După un concediu de maternitate de 3 luni, majoritatea mamelor se întorc la serviciu. Ceea ce mi se pare stupid este că tații au doar 2 zile de concediu parental, așa că de obicei ei își iau liber folosindu-se de zilele de concediu anual.

Înainte de a da naștere, mama poate sta acasă între 2-4 săptămâni. După naștere, dacă lucrezi full-time, copiii vor merge la creșă.

Așa că mulți părinți încearcă să-și găsească slujbe part-time.

În ultimii 10 ani, tatăl are la dispoziție o zi liberă pe săptămână să stea cu copilul, se numește Daddy Day. O mamă lucrează cam 4 zile pe săptămână. De aceea majoritatea copiilor cam merg 2-3 zile la creșă.

Ceea ce noi am făcut în anii trecuți a fost să le lăsăm pe gemene în grija unui guesparent – un îngrijitor autorizat, plătit de stat, care stă alături de maximum alți 5 copii în casa ta și se îngrijește de cei mici. Inițial am abordat acest sistem doar o dată pe săptămână, nu foarte frecvent, apoi ne mai foloseam de acesta o dată pe lună, când aveam nevoie.

– Revista Margot: Ce alte facilități mai oferă statul olandez părinților?

– Ioana: Statul oferă copiilor o alocație la fiecare 3-4 luni 160-200 euro, bani pe care noi îi folosim pentru hobby-uri, haine.

Îți poți duce de asemenea copiii la consultații medicale, unde cei mici pot fi vaccinați, părintele primește sfaturi nutriționale s.a.m.d.

– Revista Margot: Te-ai întoarce vreodată în România să-ți crești copii?

– Ioana: Pentru mine ar fi greu să fac asta pentru că mutarea mea în Olanda a avut un impact atât de mare asupra mea atunci când eram copil, încât nu aș vrea să fac același lucru copiilor mei. Deși m-am acomodat foarte bine în cele din urmă, privind în urmă a fost o experiență traumatizantă.

În România nu mi-ar plăcea ca fetele mele să aibă de-a face cu competivitatea din cadrul sistemulul de învățământ. Toată această proiecție a valorilor părinților asupra copiilor este greu de dus, îmi imaginez și că ceilalți părinți ți-ar conferi probabil sentimentul că nu ești un bun părinte dacă nu faci asta. De asemenea, mi se pare că în marile orașe românești nu există atât de multe spații recreaționale pentru cei mici.

În Olanda totul este foarte organizat, iar dacă ai copii trebuie să te supui acestui sistem, în București îmi plăcea foarte mult când eram copil acea enormă libertate de a nu-ți pune copilul într-o cutie. Olandezii fac toți aceleași lucruri, chiar și activitățile opționale alese, creăm acești frumoși cetățeni ai capitalismului care cu toții funcționează după același model.

-Revista Margot: Poți numi particularități ale țării, lucruri specifice cu care nu te-ai obișnuit până acum?

– Ioana: Sunt multe lucruri. Ceea ce-mi lipsește de când m-am mutat este contactul social călduros, cultura olandeză este una extrem de rece.

Părinții nu oferă dragoste copiilor, nu sunt afectuoși cu ei, în România există bucurie față de o viață nouă. Îmi lipsesc dragostea și afecțiunea oamenilor, umorul olandez este unul crud, iar atitudinea lor este mereu una de superioritate.

Parcul Ooster din Amsterdam. sursa foto: Pinterest

Pentru partea I a acestui articol, dați click aici.