Ce trebuie să știi despre sistemul de învățământ din Spania

Nicoleta este o mamă româncă, care trăiește în Spania de 10 ani.

Ea are o fetiță de 5 ani, pe care o crește alături de soțul său, un cetățean spaniol.

Nicoleta a acceptat să ne ofere câteva informații despre sistemul de învățământ spaniol.

Revista Margot: Când a survenit mutarea și care au fost circumstanțele?

Nicoleta: M-am mutat aici în 2008 pentru că România nu-mi mai oferea atât de multe oportunități în acel moment.

Revista Margot: Cum te-ai integrat? Ți-ai găsit de lucru ușor? Cum te-ai decis să faci copil în Spania?

Nicoleta: Nu a fost ușor, au fost mulți ani în care mi-am căutat de lucru, din cauza crizei financiare o slujbă părea un lucru la care puteam doar visa.

Mi-am dorit să am un copil după ce l-am cunoscut pe soțul meu.

Revista Margot: Poți să ne faci o descriere a sistemului de învățământ spaniol?

Nicoleta: În Spania învățământul este obligatoriu de la 6 la 16 ani.

Poți duce bebele încă de la 8 luni la creșă. Acestea sunt de regulă particulare, deși în anumite provincii Administrația locală oferă un ajutor financiar unui număr limitat de persoane din clase sociale dezavantajate.

De la trei ani începe grădinița (Educación Infantil ). De la această vârstă și până la terminarea liceului, Guvernul acoperă costurile educației copiilor, în sistemul de stat.

La șase ani începe școala (Primaria). Urmează apoi Secundaria de la 12 ani, adică liceul.

Sunt anumite diferențe în privința sistemului de învățământ, în funcție de regiunea în care locuiești.

Fetița mea are cinci ani și merge la o grădiniță de stat. Nu sunt familiarizată cu situația școlilor și grădinițelor particulare. Eu sunt foarte mulțumită de sistemul de stat.

Singurul lucru pe care îl plătesc părinții copiilor înscriși în învățământul de stat este costul materialelor școlare. Există o sumă modică care îți este solicitată la începutul fiecărui an școlar.

Loucl de joacă al unei grădinițe spaniole. Sursa foto: Pinterest

Revista Margot: Cum decurge o zi din viața copilului tău?

Nicoleta: O trezesc pe cea mică la 08:00, cam cu o oră înainte de a începe orarul la grădiniță.

Trezirea este mai anevoioasă, pentru că seara ea merge cu greu la culcare.

Micuța va lua micul dejun la grădiniță, așa că dimineața doar ne pregătim pentru întreaga zi și petrecem timp împreună.

La grădiniță ea întreprinde tot felul de activități: desen, dans, muzică. Ultimul an de grădiniță este un fel de pregătire pentru școală. Deja la cinci ani, fiica mea știe să numere, să-și scrie numele, să copieze o frază. Ei învață aceste lucruri prin intermediul jocurilor, nu sunt forțați în niciun moment.

La ora 14:00, are loc prânzul, cei mici mănâncă, unii merg la culcare, iar alții întreprind activități libere, în funcție de ceea ce își dorește copilul.

La ora 17:00, fetița își încheie programul la grădiniță.

Mergem apoi cu bicicleta, în parc. Încercăm să petrecem cât mai mult timp împreună, alături de cea mică.

După joaca în aer liber, ne întoarcem acasă și urmează programul de rutină al gătitului, cinei, baia fetiței și punerea sa la culcare.

Fetițe, î,brăcate în costumul tradițional al unor dansatoare de flamenco. Sursa foto: Pinterest

Revista Margot: Cum se desfășoară comunicarea între elevi și profesori?

Nicoleta: Totul este foarte deschis, profesorii sunt dispuși să te asculte în orice moment.

În general comunicăm prin email, însă îți poți programa o întâlnire cu profesorul pentru a discuta situația copilului. Îți poți spune părerea în cazul în care dorești ca atitudinea acestuia față de copil să se schimbe, dacă vrei ca un anume lucru să fie modificat.

Fiica mea este foarte încântată de educatoare ei. Profesorii sunt în general foarte drăguți cu copiii.

Revista Margot: Cum se desfășoară interacțiunea socială între copii și colegii lor?

Nicoleta: Copiii sunt foarte comunicativi. Sunt foarte sociabili.

Revista Margot: Ai întâmpinat dificultăți în Spania, de-a lungul timpului?

Nicoleta: Nu, în niciun moment, mă simt excelent aici.

Revista Margot: Ce înseamnă pentru tine să-ți crești copilul în Spania?

Nicoleta: Cred că este benefic pentru copilul meu să crească în acest loc. Nu mai știu care este situația în România în ziua de astăzi, dar din proprie experiență pot spune că micuții spanioli par mai comunicativi decât copiii români, ei învață totul prin joacă, lucru care mi se pare extrem de pozitiv.

Revista Margot: Ai alege vreodată ca fetița ta să învețe într-o școală românească?

Nicoleta: Nu, în niciun caz.

Copii, jucându-se într-o grădiniță spaniolă. Sursa foto: Arnes.si

Revista Margot: Cum sunt integrate mamele în societatea spaniolă?

Nicoleta: Eu nu am lucrat pe perioada sarcinii, am primit un ajutor social de la stat. Statul ține cont de faptul că ești în perioada sarcinii și uneori ți se prelungește perioada în care primești ajutor.

Durata concediului de maternitate depinde de locul de muncă, cât de riscant este mediul de la serviciu pentru sarcină. Dacă lucrezi într-un mediu toxic, atunci în mod clar ai posibilitatea să-ți iei concediu de maternitate cât mai devreme. Concediul de maternitate durează 16 săptămâni, dintre care șase săptămâni ești obligată să le iei după naștere. Celelalte 10 luni mama poate să și le distribuie după bunul plac. Concediul de maternitate este acordat numai în măsura în care mama a contribuit la stat cel puțin 180 de zile în ultimii cinci ani, înainte de nașterea copilului.

Numai 15 zile sunt însă alocate în Spania pentru concediul paternal.

Un caz particular în Spania îl reprezintă „hora de lactancia”. Mamele care se întorc la serviciu după naștere, dar care continuă să alăpteze, au programul redus de la opt la șapte ore de muncă, până când copilul împlinește vârsta de nouă luni.

Până la trei ani, copilul poate primi o alocație din partea statului spaniol de 100 de euro pe lună.

Sistemul medical de stat este unul bine pus la punct și beneficiezi de multe facilități.

Există și mame care lucrează cu jumătate de normă pentru a petrece mai mult timp cu cel mic, unele locuri de muncă conferindu-ți această posibilitate. Este un lucru des întâlnit, la solicitarea mamei.

Revista Margot: Cât de ușor este pentru tine să-ți faci prietene printe mămicile spaniole?

Nicoleta: Ca și cei mici, mamele spaniole sunt extrem de sociabile, uneori mă simt copleșită de acest lucru. Sunt extrem de joviale și amabile.

Revista Margot: Cum este abordată competivitatea între copii?

Nicoleta: La grădiniță nu se promovează competivitatea.

Dar în Spania există tot felul de concursuri școlare, așa că presupun că de-a lungul parcursului educațional al copilului există momente în care i se solicită să devină competitiv.

Revista Margot: Aveți momente când ieșiți doar voi doi fără copii?

Nicoleta: Da, iar atunci cel mic rămâne cu bunica din partea tatălui.

Revista Margot: Particularități ale țării? Lucruri cu care nu te-ai obișnuit nici până în prezent?

Nicoleta: Am fost suprinsă de la bun început de această posibilitate mai bună de a trăi, de a ți se oferi mult mai multe oportunități decât în România, de a avea un trai decent, de a-ți permite anumite lucruri care în țara natală nu sunt accesibile atât de ușor.

Trebuie să recunosc că uneori mă simt agasată de exuberanța spaniolilor. Orice mic eveniment reprezintă pentru ei un motiv de sărbătoare, iar asta mi se pare puțin obositor. Întreaga activitate socială este sistată din cauza acestor „sărbători”.