Cât de mult lăsăm să ne influențeze genul copilului nostru obiceiurile și deciziile? Mai mult decât ne imaginăm, conform unui nou studiu publicat în publicația Behavioral Neuroscience, a Asociației Americane de Psihologie, citat de site-ul Motherly.
Din studiu reiese cum creierul taților reacționează diferit atunci când interacționează cu fiicele bebelușe decât atunci când se joacă cu fii lor bebei.
Tații mai tineri tind să fie mai prezenți și mai impresionabili în fața nevoilor unui bebe de gen feminin, decât ale unui bebeu de gen masculin.
Aceștia de asemenea le-au cântat mai mult fetițelor, au vorbit deschis despre emoțiile lor și au folosit în comunicarea cu cea mică cuvinte mai analitice, precum „totul”, „dedesubtul”, „aproximativ”, potrivit rezultatelor studiului.
Pe de altă parte, tații unor bebei de sex masculin au luat parte mai mult la interacțiuni fizice, în timpul joacăi. În timpul comunicării cu bebelușii de sex masculin, tinerii tați s-au folosit de un limbaj concentrat pe obținerea unor realizări mai concrete, utilizând cuvinte precum „mândru”, „a câștiga”, „în top”.
Cercetătorii de la Facultatea Emory din cadrul Universității Arizona sugerează că diferențele dintre interacțiuni ar putea fi din cauza faptului că tații acceptă sentimentele fetelor lor mai ușor decât pe cele ale băieților lor.
„Dacă (pe parcursul studiului) copilul a plâns după tatăl său, tații fetelor au reacționat mai rapid decât cei ai băieților”, declară Jennifer Mascaro, conducătorul echipei de cercetare din cadrul studiului menționat.
Pe lângă înregistrarea interacțiunilor zilnice, cercetătorii au folosit de asemenea un aparat de rezonanță magnetică pentru a măsura creierele taților care au participat la acest studiu.
Ceea ce aceștia au descoperit este extrem de fascinant: conform rezultatelor scannerelui, tații de fete au arătat un răspuns mai viguros în fața expresiilor faciale mai expresive ale fetelor, în zona creierului care controlează procesul vizual, recompensele, reglarea emoțională, decât tații băieților.
Tații micuților băieței au avut însă un răspuns mai rapid în fața expresiilor faciale neutre ale băieților.
Conform lui Mascaro, fetele ar putea învăța să fie mai empatice decât băieții dacă tații lor sunt mai atenți la nevoile lor și mai deschiși cu emoțiile lor. Și tații băieților ar putea urma exemplu de a avea aceeași abordare atunci când interacționeză cu băieții lor.
„Faptul că tații ar putea de fapt să fie mai puțin atenți în fața nevoilor emoționale ale băieților, poate în pofida celor mai bune intenții ale lor, ar trebui să ne facă să fim mai contienți asupra rolului subconștient pe care noțiunea de gen îl poate juca în felul în care interacționăm cu micuții copii”, a adăugat Mascaro.