Ce le spunem copiilor despre Dumnezeu?

Dacă tot suntem în postul Paștelui m-am gândit că ar prinde bine să scriu un articol de sezon și am zis să împărtășesc cu voi opinia mea legată de religie și socializarea copiilor pe teme religioase.

Recunosc că fiica mea este încă mică și nu am fost pusă încă în fața unei astfel de situații, dar am ajuns să mă gândesc serios la asta după ce am citit o postare pe un grup de mame din care fac parte. Foarte pe scurt, una din mame spunea că îi citea copilului mai măricel (3-4 ani) o poveste și acesta tot întreba cine e X, cine e Y , adică diverse personaje din carte. La un moment dat apare și Dumenzeu în peisaj și desigur copilul întreabă cine e acest Dumnezeu? Mama de pe grup întreba și ea, firesc, de altfel fiind o temă nu tocmai ușoară, cum ar fi bine oare ca noi părinții să abordăm astfel de subiecte?!

Ca să fiu cinstită, nefiind deloc o persoană religioasă, mi-a venit imediat în minte replica lui George Carlin:

„(God is)…an invisible man
living in the sky
who watches everything you do
every minute of every day.

And the invisible man has a special list of ten things he does not want you to do.

And if you do any of these ten things, he has a special place, full of fire and smoke and burning and torture and anguish, where he will send you to live and suffer and burn and choke and scream and cry forever and ever ’til the end of time!

But He loves you. He loves you, and He needs money!”[1] (traducerea mai jos)

Dar dincolo de ironie, un alt răspuns mi-a venit rapid în minte, și anume: ADEVĂRUL.

Eu o să îi spune fiicei mele adevărul, cum că există oameni care cred că am fost creați de un fel de persoană numită Dumnezeu (monotheism), la fel cum există oameni care cred că noi și lumea am fost creați de mai multe astfel de personae (politesism), dar că există alți oameni care nu cred că am fost creați de cineva anume ci că suntem rezultatul a mii de ani de evoluție sau cei care cred că nu putem ști cu exactitate dacă am fost creați de cineva sau nu.

Poate pare o explicație greoaie, dar cred totuși că și un copil de 3-4 ani poate înțelege câte ceva din ea, mai ales dacă a fost familiarizat cu alegerile și cu faptul că lumea nu e zugrăvită în alb și negru.

De ce nu ar fi mult mai greu să ne facem că nu am auzit ce ne întreabă, să ne eschivăm, să îi ignorăm? Și acesta este adevărul pe care copil are dreptul să îl cunoască, la fel cum are dreptul de a nu fi îndoctrinat religios indiferent de religia de care vorbim și oricare ar fi credința părinților lui.

Poate veți spune că îmi vine ușor să spun asta pentru că sunt atee și poate într-un fel e adevărat. Dar personal respect cu sfințenie libertatea de gândire, conștiință și religie a celor din jurul meu, relgioși sau atei, desigur atâta timp cât ea nu ia formele fanatismului.

Merg la cununii religioase ale prietenilor, parastase și botezuri, sunt practici a căror funcție socială pot să o înțeleg și nu le duc în derizoriu, dimpotrivă.

Într-un fel îmi pare rău să spun, dar acest respect nu l-am învățat în familie, și cu atât mai puțin în biserica ortodoxă în care am fost botezată, ci l-am învățat la masteratul de Politici, Gen și Minorități de la care mi se trage și feminismul.

În final, atât eu cât și partenerul meu vom face tot posibilul să ne protejăm copilul de orice formă de prozelitism. Asta nu înseamnă că nu îi vom vorbi despre Dumenzeu, Buddha, Allah sau alți zei, despre diverse practici religioase și despre oamenii care aleg să creadă în ele. Asta nu înseamnă că îi vom pune bariere în calea asumării și practicii unei religii, dacă ea va dori să facă asta. Vom face însă tot posibilul ca ea să știe adevărul și să facă o alegere reflexivă.

[1] Există un om invizibil care trăiește în cer și se uită la tot ce faci în fiecare minut al fiecărei zile. Acest om invizibil are o listă de zece lucruri pe care nu vrea ca tu să le faci.  Iar dacă faci oricare din aceste lucruri, are un loc special, plin de foc, fum, cenușă, tortură și suferință, unde te va trimite să trăiești, să suferi, să arzi, să te sufoci, să țipi și să plângi pentru totdeauna până la sfârșitul timpului. Dar Dumnezeu te iubește. Te iubește și Are nevoie de bani!

Image via Pixabay/ATC Com Photo