Mulţi părinţi care divorţează se tem să le vorbească copiilor lor despre această schimbare radicală din viaţa familiei.
Iar temerile sunt justificate. Dacă divorţul este o încercare atât de grea pentru ei, ca adulţi, cum va reuşi copilul să îi facă faţă ?
Există o manieră anume în care acest subiect poate fi abordat, astfel încât cel mic să sufere cât mai puţin ?
Este bine să ştie copilul motivele pentru care mami şi tati nu vor mai locui în aceeaşi casă ?
Întrebările şi dilemele sunt numeroase la acest capitol. Iar un mod universal valabil în care trebuie să i se vorbească unui copil despre divorţ nu există.
Psihologii, dar şi o serie de părinţii care au trecut prin experienţa divorţului, sunt totuşi de acord cu importanţa anumitor mesaje.
De exemplu, este benefic ca părinţii să le spună celor mici lucruri precum:
„Tu nu ai nici o vină pentru despărţirea noastră”.
„Mami şi tati vor fi mereu părinţii tăi şi te vor iubi la fel de mult ca şi până acum”.
„Este vorba doar de o schimbare în vieţile noastre. Iar schimbările nu sunt un lucru rău. Vom experimenta situaţii noi şi vom trece cu bine peste toate împreună”.
De asemenea, cel mai bine este ca explicaţiile despre divorţ să fie oferite într-o manieră cât mai simplă. Nu este nevoie şi nici indicat ca părinţii să îi împovăreze pe copii cu toate detaliile care au dus la destrămarea relaţiei lor.
Se recomandă ca vestea despre divorţ şi alte discuţii ulterioare pe această temă să se petreacă în prezenţa ambilor părinţi.
Cei doi trebuie să îi arate copilului că, deşi s-au separat, comunică şi îşi asumă în continuare rolul de părinţi împreună.
Copilul trebuie încurajat să spună ce simte în legătură cu despărţirea părinţilor şi ce temeri sau nelămuriri are. În plus el trebuie asigurat că este absolut în regulă să fie trist din această cauză, dar că aceste sentimente vor trece de la sine şi totul va fi bine în final.
Pentru a-i proteja cât mai bine de posibilele traume ale despărţirii lor, părinţii au nevoie să ştie ce înţeleg copiii despre divorţ, conform vârstei.
Copiii cu vârsta de 0-3 ani
Copiii foarte mici nu au capacitatea de a înţelege evenimente atât de complexe precum un divorţ.
Totuşi, fiind foarte dependenţi de cei din jur şi de rutina zilnică, ei percep într-o anumită măsură schimbarea situaţiei familiei. Tati nu mai este atât de des în preajma lor, întâlnirile cu el se petrec adesea în afara casei, mami şi tati nu mai stau alături ca înainte etc.
Copiii care au în jur de 24 de luni sau chiar mai puţin simt, potrivit specialiştilor, inclusiv stresul persoanelor care îi îngrijesc. De aceea, şi în cazul celor foarte mici, părinţii sunt datori cu o minimă explicaţie despre noua situaţie.
Pentru un copil de 2-3 ani, explicaţiile legate de divorţ pot fi formulate în felul următor:
„Mami şi tati te iubesc foarte mult. Dar, de acum, mami va locui într-o casă, iar tati în altă casă. Tu vei sta cu mami (sau, după caz, cu tati), dar şi pe tati îl vei vedea în continuare. Mami şi tati vor avea grijă de tine ca şi până acum, te vor însoţi la joacă, îţi vor citi poveştile care îţi plac, te vor îmbrăţişa înainte de nani şi te vor săruta”.
Copiii cu vârsta de 3-6 ani
Copiii de vârstă preşcolară dezvoltă deja un anumit grad de independenţă, deşi depind încă destul de mult de cei din jur.
Ei nu înţeleg deocamdată relaţia cauză-efect, iar linia de demarcaţie dintre realitate şi fantezie este uneori neclară în mintea lor.
Preşcolarii deţin într-o oarecare măsură capacitatea de a gândi referitor la sentimente, însă au o capacitate limitată de a vorbi despre ele.
Astfel, explicaţiile despre divorţ trebuie să fie tot simple. Şi la această vârstă, copilul are mare nevoie să ştie cine va avea grijă de el. De exemplu:
„Dragul meu, mami și tati nu vor mai locui în aceeaşi casă. Tati se va muta în altă casă. Dar te vei putea vedea în continuare cu el şi veţi petrece timp împreună, ca şi până acum. Tu vei locui aici cu mine în cursul săptămânii, apoi vei merge şi în casa lui tati, la sfârşit de săptămână. Mami va avea grijă de tine când eşti cu ea şi, la fel, tati va avea grijă de tine când eşti cu el. Noi te iubim foarte mult.”
Copiii cu vârsta de 7-12 ani
După vârsta de 6 ani, copiii încep să îşi dezvolte mai evident capacitatea de a gândi și de a vorbi despre sentimente. Au o viziune mai largă asupra lumii din jurul lor, deşi nu pot pătrunde încă semnificaţia unor evenimente atât de complexe ca divorţul.
Din fericire, la această vârstă, copiii desfăşoară tot mai multe activităţi în afara casei, îşi fac prieteni şi buni colegi de şcoală.
Totuşi au nevoie de păstrarea rutinii din programul lor, cât şi de atenţie deosebită din partea ambilor părinţi. Este important să se vorbească cu ei despre ceea ce simt sau şi-ar dori să ştie în legătură cu divorţul.
Explicaţiile oferite unui copil de 6-7 ani vor fi oarecum diferite de cele alese pentru un copil de 11-12 ani. Ideea de bază rămâne însă:
„Dragul nostru, după cum poate ai văzut şi tu, mami şi tati nu se mai înţeleg la fel de bine ca înainte. De aceea, am decis să locuim separat. Dar, deşi vom sta în case diferite, rămânem aceeaşi părinţi care te iubesc şi te îngrijesc cu toate dragostea. Nu este vina ta sau a oricăruia dintre noi pentru această schimbare. Este un lucru care se poate întâmpla în orice familie. Tu vei locui aici cu mami, unde eşti foarte aproape de şcoală. Vei putea merge, de asemenea, să locuieşti cu tati, în anumite zile”.
Copiii cu vârsta de 13-17 ani
Când treci printr-un divorţ având copii adolescenţi sunt şi avantaje şi dezavantaje. Este mai uşor pentru că nu rămâi un părinte singur cu copii mici în îngrijire, situaţie care vulnerabilizează foarte mult.
Totuşi, să gestionezi un eveniment atât de dificil din viaţa personală ca părinte de adolescent, poate fi extrem de greu. Copiii mari pot înţelege deja multe lucruri, pun o groază de întrebări, cer explicaţii, pot chiar învinui unul dintre părinţi pentru despărţire. Este momentul în care copiii îşi revendică o mai mare independenţă şi au tendinţa de a submina autoritatea părintească.
Aşadar, explicaţiile trebuie alese cu grijă. În plus, starea psiho-emoţională a adolescentului trebuie urmărită foarte îndeaproape.
Un exemplu de mesaj ar fi următorul:
„Dragul meu, noi am decis să locuim separat, deoarece nu reuşim să ne mai înţelegem asupra multor lucruri. Uneori, când doi oameni căsătoriţi au opinii foarte diferite unul de celălalt şi nu pot ajunge la înţelegere, este înţelept să se despartă. Vrem să ştii că te iubim la fel de mult şi, chiar dacă vom locui în case diferite, noi rămânem părinții tăi pentru totdeauna. Acest lucru nu se va schimba niciodată”.
În funcţie de vârsta pe care o are, copilului trebuie să i se explice cât mai în detaliu cum va decurge viaţa lui de aici înainte, deciziile privind custodia, care va fi programul de vizitare al părintelui cu care nu locuieşte etc.
După vârsta de 18 ani
Unii tineri de această vârstă pot locui deja separat de părinţi. În acest caz, mutarea unui părinte în altă casă îi afectează doar emoţional. Şi cei care mai stau cu părinţii se află în pragul începerii propriei vieţi de adult. Deci au un nivel ridicat de înţelegere a problemelor unei relaţii de cuplu.
Totuşi, despărţirea părinţilor nu este un lucru uşor de acceptat la nici o vârstă. Astfel, nu trebuie trecută cu vederea importanţa discuţiei despre divorţ cu copiii de peste 18 ani.
Vestea divorţului poate fi formulată astfel:
„Tatăl tău și cu mine nu am reușit să ne rezolvăm conflictele, în ciuda eforturilor pe care le-am făcut. De aceea, am decis să iniţiem procedura de divorț. Amândoi te iubim foarte mult, după cum ştii. Acest lucru nu se va schimba niciodată. Deşi cuplul nostru s-a destrămat, avem multe amintiri frumoase din căsnicia noastră. Ne bucurăm că am putut să te creştem împreună. Acesta nu este un eveniment fericit, dar nu trebuie să îl considerăm neaparat ca pe unul negativ”.
Copiii pot primi cu teamă, anexietate, tristeţe sau chiar cu furie divorţul părinţilor. Sentimentele lor nu trebuie ignorate de părinţi, chiar dacă şi aceştia din urmă sunt copleşiţi de încheirea căsniciei lor.
Despărţirea lui mami de tati reprezintă unul dintre lucrurile cele mai greu de îndurat de către copii. Iar pentru a trece cu bine peste această încercare, cei mici trebuie înconjuraţi cu foarte multă dragoste şi atenţie.