Ce înseamnă un plan de naștere?

Orice naştere prezintă riscuri atât pentru mamă cât şi pentru bebeluş. Totuşi, atunci când acest eveniment beneficiază de o bună planificare, agreată deopotrivă de femeia însărcinată şi de medicul ei, pericolul incidentelor sau situaţiilor de criză se diminuează semnificativ.

În acelaşi timp, datorită faptului că gravida ştie dinainte etapele naşterii şi detaliile acesteia sunt conforme dorinţelor ei, se va simţi mult mai confortabil şi mai stăpână pe ea. Astfel, ea se va putea concentra strict asupra aducerii pe lume a bebeuşului şi va fi ferită de surprize neplăcute pentru care nu este pregătită.

Toate aceste avantaje pot fi obţinute prin intermediul planului personal de naştere, un document în care viitoarele mămici îşi exprimă opţiunile vizavi de modul de desfăşurare a naşterii, începând de la travaliu şi până la tăierea cordonului ombilical.

Folosit pe scară largă în multe state europene, acest instrument de comunicare a apărut ca un răspuns la medicalizarea excesivă a naşterii şi la diminuarea vizibilă a rolului decizional al gravidei asupra felului cum decurge actul naşterii.

Elementele principale ale planului de naştere

În funcţie de maternitatea unde are loc naşterea, pot exista unele variații în ceea ce privește opţiunile incluse în planul de naştere. Unele elemente sunt însă comune şi apar în majoritatea documentelor de acest fel.

Astfel, orice plan de naştere începe cu numele, prenumele şi vârsta gravidei, cât şi cu numele medicului obstetrician care va asista naşterea. Unele clinici menţionează şi numele asistentei sau al moaşei repartizate. Totodată, viitoarea mămică poate opta pentru a fi sau nu însoţită pe perioada travaliului şi a naşterii (în cazul răspunsului afirmativ se menţionează numele persoane însoţitoare).

În cazul naşterii naturale, opţiunile referitoare la travaliu şi la perioada de dilataţie includ precizări privind:

• Locul travaliului: în salonul individual sau în sala de naştere
• Controlul durerii: fără control al durerii sau prin anestezie epidurală
• Medicaţia adjuvantă: utilizarea gelurilor vaginale pentru înlesnirea naşterii vaginale, administrarea de medicamente pentru dirijarea travaliului, administrarea de calmante ori antispastice
• Ruperea artificială a membranelor
• Alte proceduri ajutătoare: exerciţii de respiraţie, masaj, plimbare, utilizarea mingii de travaliu, aplicarea de comprese calde/reci etc.

De asemenea, gravida poate solicita:

• Să fie informată în permanenţă despre progresia travaliului şi a naşterii
• Să i se explice opţiunile pe care le are pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză
• Monitorizare fetală continuă (impune imobilizarea la pat) sau intermitentă (cu libertatea de mişcare)

Pentru perioada de expulzie există, de asemenea, mai multe opţiuni, în funcţie de posibilităţile oferite de maternitatea aleasă. De exemplu, în afară de naşterea pe masa ginecologică, este posibilă naşterea subactavică sau în poziţii gravitaţionale.

În ceea ce priveşte manevrele folosite la expulzie, se poate alege varianta expulziei prin împingere spontană (la nevoie) sau cea a expulziei asistate, prin manevre manuale pe abdomen, cât şi efectuarea epiziotomiei.

Mai nou, cu acordul medicului, există opţiunea pensării cordonului ombilical după încetarea pulsaţiilor, cât şi expulzia placentei în mod natural, neasistat, pe o perioadă de maxim 30 minute de la expulzia fătului.

Părinţii interesaţi să recolteze celule stem din cordonul ombilical al copilului pot menţiona şi acest lucru în planul de naştere.

Unele maternităţi au în planul de naştere şi un capitol dedicat îngrijirii nou-născutului în maternitate. În acest caz, gravida poate alege:

• Plasarea nou-născutului în contact „piele pe piele” imediat dupa expulzie, înainte de tăierea cordonului ombilical/ după acordarea îngrijirilor neonatale (tăiere cordon ombilical, aspirare secreţii, măsurare, cântărire, evaluare)
• Efectuarea imunizărilor nou-născutului şi administrarea de vitamina K
• Alimentaţia exclusivă la sân a nou-născutului / folosirea laptelui praf
• Toaletarea zilnică a nou-născutului efectuată de către cadrele medicale/părinţi în colaborare cu cadrele medicale
• Înfăşarea/Îmbrăcarea cu haine proprii a nou-născutului pe perioada spitalizării.

Elemente speciale şi opţionale

Sunt maternităţi private care oferă o serie de facilităţi speciale în timpul naşterii, astfel încât gravida şi familia să se bucure la maximum de acest moment. Este permisă, de exemplu, înregistrarea video a naşterii de către însoţitor sau tăierea cordonului ombilical de către partener. Mai mult, femeia însărcinată are posibilitatea să aleagă un fond muzical în timpul travaliului şi naşterii, reglarea intensităţii luminii sau să solicite păstrarea liniştii (comunicarea în şoaptă)

Ce nu este un plan de naştere

Planul de naştere este, de fapt, un instrument de comunicare între pacientă şi medic/echipa medicală, fără implicaţii medico-legale pentru niciuna dintre părţi. Scopul său principal este de a oferi gravidei posibilitatea de a-şi exprima opţiunile, astfel încât naşterea să fie cât mai aproape de aşteptările sale. Condiţiile agreate de viitoarea mămică şi echipa medicală sunt valabile însă numai în cazul în care nașterea decurge normal și fără complicaţii.

Aceasta înseamnă că medicul şi echipa sa se străduiesc ca procesul travaliului şi al naşterii să se desfăşoare în acord cu dorinţele pacientei. Totuşi, dacă situaţia medicală nu permite respectarea acestor opţiuni, cea care primează este calitatea actului medical. Se poate apela aşadar la alte proceduri şi tehnici, menite să asigure siguranţa mamei şi copilului, după informarea prealabilă a părinţilor.

Cum se pregăteşte un plan personal de naştere

Pentru a fi în măsură să-i prezinte medicului său propria viziune a planului de naştere, gravida trebuie să se informeze foarte bine înainte şi să cunoască evoluţia sarcinii sale şi a bebeluşului din pântec. Cel mai bine este să alcătuiască o listă cu toate dorinţele privind detaliile importante ale naşterii. Ideile trebuie exprimate clar, astfel încât să poată fi prezentate medicului într-un mod cât mai coerent.

Pe internet există o serie de versiuni ale planului personal de naştere. De asemenea, cel mai probabil însăşi maternitatea unde va avea loc naşterea are propriul plan standard.

Este esenţial ca, la discutarea planului de naştere cu medicul/echipa medicală, viitoarea mămică să rămână deschisă faţă de argumentele medicale. Doar în acest mod dorinţele sale şi opinia medicului vor putea fi puse în acord.

Cum se aplică în România

La noi în ţară, alcătuirea şi convenirea unui plan de naştere reprezintă o procedură relativ nouă, practicată în special de unele maternităţi private. Această facilitate este prevăzută uneori chiar în pachetele de naştere oferite de clinicile particulare, ca o măsură de a atrage mai multe paciente, în condiţiile unei concurenţe tot mai acerbe pe piaţa de profil.

În sistemul public de sănătate, cel mai adesea, are loc o înţelegere verbală între gravidă şi medicul ei, în situaţia fericită în care acesta din urmă este o persoană deschisă faţă de dreptul pacientelor de a lua decizii în legătură cu naşterea copilului lor.

Există şi medici care consideră că respectarea unor opţiuni ale gravidei le pune la îndoială capacitatea profesională, reprezentând totodată o imixtiune în actul medical. Pe de altă parte, este la fel de adevărat că unele femei însărcinate pornesc în discuţia despre travaliu şi naştere cu idei preconcepute, fără temei şi adesea riscante pentru ele şi copil.

Soluţia corectă este undeva la mijloc. Sintagma „naşterea aparţine gravidei” trebuie interpretată corect şi de viitoarea mamă şi de către personalul medical, având în vedere că scopul primordial al ambelor părţi este aducerea pe lume a unui copil sănătos. Iar acest deziderat este posibil printr-un plan al naşterii fără exagerări inutile din partea femeii însărcinate, bazat pe decizii medicale în acord cu starea gravidei şi a fătului şi, nu în ultimul rând, pe o bună comunicare medic-pacientă.