Ce fac copiii noștri după orele de școală? – psihoterapeut Cristina Petrescu

Pe vremea copilăriei mele, după orele de la școală, mergeam acasă; bunica îmi dădea să mănânc de prânz, apoi fie mă odihneam un pic, fie mă apucam de teme singură.

Seara veneau părinții acasă. De cele mai multe ori temele erau deja făcute și stăteam împreună, cel mai des, adunați în jurul televizorului. Nu se întâmpla să fiu controlată la teme. Era responsabilitatea mea să le fac și nici prin cap nu mi-ar fi trecut să nu o fac. Când aveam nevoie de ajutor, când nu știam ceva sau nu eram sigură pe mine, îi ceream ajutorul surorii mele mai mari.

Astăzi, copiii termină orele la școală și merg apoi la after-school, unde își petrec orele până când părinții pleacă de la job. Unii dintre copii îmbină after-school-ul cu diverse ateliere sau activități cum sunt cursurile de înot, balet, pian, engleză, tenis, robotică și multe altele.

Care este variantă corectă? Există o variantă corectă? Evident că nu putem da un răspuns standard pentru toată lumea. Din start, trebuie subliniat că pentru orice copil din lume timpul pe care acesta îl petrece cu părinții săi este cel mai frumos cadou pe care-l poate primi. Dar din păcate, nu trăim într-o lume ideală. Așa că fiecare dintre noi trebuie să aibă un loc de muncă cu ajutorul căruia să-și întrețină familia.

Și atunci, ce să alegem pentru orele în care nu putem fi alături de copiii noștri? Ce fac copiii noștri după orele de școală?

Pentru unii părinți, o variantă este bona.

Doar cine nu a fost pus în situația de a căuta o bonă nu știe cât de dificil este să găsești o persoană caldă, iubitoare, empatică, educată, disponibilă emoțional pentru copilul tău.

Pentru că așa ar trebui să arate o bonă, dacă ne dorim ca al nostru copil să nu fie lezat emoțional și cognitiv, dacă ne dorim ca ceea ce noi construim atunci când petrecem timp cu copilul să nu fie surpat când acesta rămâne cu bona. Nu ne dorim o bonă care uită copilul în fața televizorului, care din dorința de a sta liniștită, nu impune reguli și limite.

Apoi, o altă variantă de care unii dintre părinți beneficiază sunt bunicii.

Iubirea bunicilor este fără îndoială greu de înlocuit. Este evident că din punct de vedere emoțional, bunicii au acel dar minunat de a oferi iubire nepoților în diverse forme care crează o legătură atât de specială.

Dar cei mai mulți bunici nu sunt la curent cu programa școlară, cu noile tehnologii și nu au pregătirea necesară pentru a-i stimula pe copii pe diverse arii cognitive și de comunicare. Bunicii știu să ofere iubire, atenție, grijă cât cuprinde și joacă, elemente minunate și foarte importante pentru dezvoltarea copiilor, la care nu ar trebui să renunțăm.

Un afterschool bun, cu personal specializat, care asigură un mediu cald copiilor și suport în realizarea task-urilor primite la școală poate fi un real ajutor.

Copilul crează relații noi atât cu adulții de aici, cât și cu ceilalți copii, este pus în situații noi, face față altor provocări decât în mediul de acasă, interacționează cu cei de o vârstă cu el, cu care are interese comune. Activitățile sunt structurate și au menirea de a completa și a susține activitatea școlară.

Repet, într-un after-school bun, ideal, așa cum ne-am dori să fie toate. Într-un astfel de mediu se pot exersa abilitățile de comunicare, de rezolvare a problemelor și conflictelor, se poate potența capacitatea de adaptare la noi și noi situații. Iar cea care are de câștigat este stima de sine a copilului.

Stima de sine este partea autoevaluatoare a concepției despre sine, judecată pe care o emit copiii cu privire la valoarea lor generală. Deja în prima copilărie putem vorbi despre acest concept.

Este foarte important însă să existe un echilibru. Dacă un copil petrece 4-5 ore la școală, apoi alte 4-5 la afterschool, iar după acesta adăugăm un atelier sau un curs de încă o oră sau o oră și jumătate, programul celui mic va ajunge să fie mai încărcat decât al adulților.

Copilul are nevoie de timp pentru joacă liberă și de timp petrecut cu părinții, timp de conectare cu aceștia. Nu-l privați de acestea pentru că este probabil să creșteți copii foarte inteligenți, abili, pricepuți și dezvoltați în diverse domenii, pdar cu o inteligență emoțională în suferință, niște copii extenuați, bulversați, ale căror nevoi reale nu sunt satisfăcute.

Așa că, alegeți echilibrul, dragi părinți! Copiii au nevoie și de activități organizate, structurate, adaptate vârstei, de socializarea cu cei de o vârstă cu ei cu care să-și împărtășească pasiunile și experiențele; dar și de afecțiunea, atenția, aprobarea și aprecierea părinților!

Despre autorul acestui articol:

Cristina Petrescu este psihoterapeut și a absolvit Facultatea de Psihologie și un Masterat în Terapii Cognitiv-Comportamentale.

În prezent, urmează o formare în „Terapie Sistemică: Cuplu, Copil, Familie” și activează ca psihoterapeut în cadrul asociației Mind Excellence.

Cristina Petrescu se adresează atât adulților, cât și copiilor, prin terapie individuală, dar și prin grupuri de suport și workshop-uri tematice.

Psihoterapeutul Cristina Petrescu