Ce e de făcut când copilul suferă de rău de mişcare

Răul de mişcare sau kinetoza poate afecta deopotrivă adulţii şi copii, fiind adesea o sursă de disconfort major. Şi, dacă la persoanele adulte este mai uşor de controlat sau combătut, la copii lucrurile sunt ceva mai complicate.

Mă număr printre mămicile care au copii care suferă din cauza răului de mişcare. După vârsta de doi ani, băieţelului meu a început să i se facă rău în maşină. La drumuri scurte, de circa 10-15 minute, tolerează bine călătoria.

În schimb, după mai mulţi kilometri de mers, devine palid, are o transpiraţie rece şi începe să verse. Uneori, după ce îi trece această senzaţie de rău, prezintă o stare accentuată de somnolenţă şi adoarme aproape instantaneu. Probabil îl supără şi alte simptome, dar, din pricina vârstei mici, nu ştie să le descrie.

Evident am început să ma documentez pentru a vedea dacă această stare este periculoasă pentru el şi cum am putea preveni astfel de simptome.

Ce am aflat

▪ Cei mai afectaţi de kinetoză sunt copiii cu vârsta între 2 şi 12 ani. Deci, în general, această sensibilitate se ameliorează pe măsură ce organismul se maturizează.
▪ Starea de rău apare brusc şi se caracterizeză prin paloare, transpirație rece, greață şi/sau vomă, amețeli, durere de cap, sialoree (salivaţie excesivă), senzaţie de oboseală.
▪ Kinetoza în sine nu este periculoasă. Totuşi, dacă micuţul este expus factorului declanşator al răului de mişcare un timp prea îndelungat, vărsăturile repetate produc deshidratare şi scăderea tensiunii arteriale.
▪ Nu există un tratament care să vindece definitiv răul de mişcare. Anumite măsuri diminuează însă simptomele şi fac mai suportabile călătoriile la distanţă.

De ce apare răul de mişcare

Există mai multe ipoteze privind cauza răului de mişcare. Cea mai acceptată în lumea medicală vizează neconcordanţa dintre ceea ce percepe urechea internă şi ceea ce văd ochii în timpul mişcării. Urechea internă percepe faptul că individul stă pe loc şi transmite această informaţie către creier. Ochii, în schimb, percep şi transmit informaţii privind deplasarea corpului cu o viteză de mai multe zeci de kilometri pe oră.

Aceste informaţii contradictorii ajunse la nivel cerebral determină creierul să tragă un semnal de alarmă, tradus prin starea specifică de rău.

Răul de mişcare se produce cel mai adesea în timpul călătoriei cu maşina, dar poate apărea în orice alt mijloc de transport (tren, autobuz, avion, barcă, vapor etc). Unele persoane au rău de mişcare şi dacă privesc filme cu acţiuni rapide, joacă jocuri video sau utilizează diverse aparate din parcurile de distracţii.

sursa foto: Pinterest

Există tratament şi remedii contra răului de mişcare ?

Unul dintre aspectele care m-au interesat în mod deosebit a fost cel referitor la medicaţia ajutătoare.

Ştiu că în farmacii se găsesc tot felul de preparate, sub diferite forme farmaceutice, care ar combate simptomele răului de mişcare. Am văzut şi în media unele reclame cu astfel de produse. Mai mult, pe blogurile unor părinţi se vorbeşte despre pastiluţe care au făcut minuni în cazul copiilor predispuşi la kinetoză.

Informaţiile iniţiale nu m-au mulţumit, în sensul de a-mi inspira încredere că asemenea preparate ar fi sigure şi eficiente. Aşa că am intrebat medicul, documentându-mă totodată şi din lucrări de specialitate.

Şi am reţinut următoarele lucruri:

▪ Orice medicaţie de acest tip, chiar dacă face parte din categoria OTC (medicamente eliberate fără prescripţie medicală), trebuie recomandată de către medic, preferabil, de unul cu competenţe ORL.

▪ Nu trebuie recurs la medicaţie decât dacă, în ciuda măsurilor pentru prevenirea sau diminuarea răului de mişcare, copilul suportă greu orice deplasare.

▪ Nu există studii cu privire la eficacitatea și siguranța medicamentelor contra răului de mişcare în cazul copiilor. Toate informațiile clinice din acest domeniu se bazează pe studii de teren sau experimentale la adulți (sursa: Prevention and Treatment of Motion Sickness in Children, CNS Drugs, 1999 Nov).

▪ Dintre toate substanţele care combat răul de mişcare, la copii sunt acceptate antihistaminicele, precum dimenhidrinatul, difenhidramina, cinarizina, ciclizina sau prometazina. Acestea au mai puţine efecte adverse comparativ cu alte substanţe, cel mai frecvent fiind somnolenţa.

▪ La copii, nu sunt recomandate medicamente pe bază de scopolamină, proclorperazină sau benzodiazepină, prescrise doar adulţilor.

▪ Dozajul trebuie adaptat corespunzător, în funcţie de susceptibilitatea fiecărui copil, dar şi de tipul, intensitatea şi durata răului de mişcare.

▪ La copiii mai mici de doi ani trebuie evitată orice tip de medicaţie antikinetoză.

▪ Ghimbirul, prezentat adesea ca un remediu minune împotriva greţurilor şi vărsăturilor, nu este recomandat copiilor, tot din cauza studiilor ştiinţifice insuficiente. În plus, acesta ar fi eficient mai degrabă în cazul răului de mare.

sursa foto: Pinterest

Ce ajută

Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru micuţii afectaţi de această problemă este să recurgem la măsuri ce previn sau măcar reduc starea de rău.

De exemplu:

-Să îi încurajăm să privească în zare pe geam în timpul călătoriei. Scaunul în care stă copilul trebuie reglat astfel încât acesta să aibă vizibilitate bună; adolescenţii pot ocupa locul din faţă;

-Să le asigurăm o temperatură confortabilă şi o bună aerisire a maşinii. Fără fum de ţigară, parfumuri sau alte mirosuri puternice.

-Să hrănim copilul înainte cu 1-2 ore de plecarea la drum, deoarece senzaţia de foame agravează răul de mişcare.

-Să îi oferim celui mic în timpul călătoriei alimente gen biscuiţi, sticksuri, covrigei etc., dar şi o bună hidratare.

-Să facem opriri cât mai dese atunci când mergem cu maşina familiei. În celelalte situaţii să alegem mijloace de transport care ajung repede la destinaţie sau trasee cu escală.

-În măsura în care este posibil, să încercăm să fixăm momentul călătoriei când afară este întuneric (desigur, dacă acest lucru îl ajută pe cel mic să suporte mai bine drumul).

Ce agravează simptomele

-Aerul închis şi temperatura ridicată (favorizează şi accentuează starea de rău).

-Mâncărurile grele – sunt de evitat înainte de călătorie şi pe perioada acesteia.

-Condusul agresiv, cu manevre bruşte, accelerări si frânari scurte sau curbe luate în viteză.

-Cititul, jocurile pe telefon ori calculator sau orice altă activitate care presupune fixarea privirii în jos şi în interiorul maşinii.

-Plasarea copilului cu spatele la direcţia de mers.

-Expunerea îndelungată la factorul declanşator al răului. Cu cât o călătorie va fi mai lungă, cu atât simptomele vor fi mai greu de suportat de cel mic.

-Teama de senzaţia de rău. Odată ce micuţul a prins frica răului de mişcare din cauza episoadelor repetate, există riscul de a intra într-un cerc vicios. Copilului i se poate declanşa această stare chiar înainte de a se urca în mijlocul de transport respectiv, pe fond psihogen.

La băieţelul meu, unele dintre măsurile de mai sus au ajutat. De exemplu, privitul pe pe geam şi consumul de diverse „ronţăieli” în perioada deplasării cu maşina au înlăturat uneori complet starea de rău şi vărsăturile.

La medicamente nu am recurs încă, mai ales că, deocamdată, nu am făcut călătorii foarte lungi.

Încercaţi deci să aplicaţi regulile contra răului de mişcare şi urmăriţi care dintre acestea au efect pozitiv în cazul copilulul vostru. Iar, atunci când măsurile non-farmaceutice se dovedesc insuficiente, cereţi părerea unui doctor în privinţa medicaţiei adecvate.

Veţi reuşi astfel să reduceţi disconfortul copilului din timpul deplasărilor şi să vă bucuraţi împreună cu acesta de plăcerea de a călători.