Conform Declaraţiei de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului, umanitatea trebuie să facă ceea ce este mai bine pentru copii.
Definiţia termenului copil
Din punct de vedere etimologic, copil vine din latină infans care înseamnă cel care nu vorbeşte. Iniţial, romanii îi numeau copii pe cei de la naştere până la împlinirea vârstei de şapte ani. Acest sens a evoluat foarte mult timp de secole, iar, în cele din urmă, în diferite culturi, fiinţa umană a fost numită de la naştere până la maturitate, copil. Bineînţeles că noţiunea de copil a fost şi este în continuare complexă, iar vârstele diferă de la o cultură la alta.
Potrivit Convenţiei privind drepturile copilului din 1989, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub această vârstă.
Ideea, prin această definiţie şi toate textele referitoare la bunăstarea copilului, este că copilul este o fiinţă cu drepturi şi demnitate.
Tinereţea şi vulnerabilitatea caracterizează termenul de copil. Într-adevăr, copilul este în creştere şi va deveni un adult, însă până atunci nu are niciun mijloc ca să se protejeze.
Aşadar, copilul trebuie să fie protejat. Din această perspectivă, copilul are mai multe drepturi pentru a putea duce o viaţă sănătoasă din toate punctele de vedere.
Recunoaşterea drepturilor copiilor
Drepturile copilului au fost recunoscute după primul război mondial, odată cu adoptarea Declaraţiei de la Geneva, în 1924. Procesul de recunoaştere a drepturilor copilului a continuat datorită Organizației Națiunilor Unite (ONU), odată cu adoptatea Declaraţiei drepturilor copilului în 1959.
Recunoaşterea intereselor şi drepturilor copiilor a devenit un fapt la 20 noiembrie 1989, odată cu adoptarea Convenţiei internaţionale privind drepturile copilului care este primul text internaţional care recunoaşte toate drepturile fundamentale ale copilului.
Drepturile copiilor: drepturile omului
Drepturile copiilor reprezintă drepturile omului. Ele protejează copilul ca fiinţă umană. Asemenea drepturilor omului, drepturile copiilor sunt constituite din garanţii şi drepturi fundamentale ale omului:
– Drepturile copilului includ: dreptul la viaţă, principiul nediscriminării, dreptul la demnitate prin protejarea integrităţii fizice şi mintale (protecţia împotriva sclaviei, torturii şi tratamentelor necorespunzătoare etc).
– Drepturile copiilor sunt drepturi civile şi politice, cum ar fi dreptul la identitate, dreptul la o cetăţenie etc.
– Drepturile copiilor sunt drepturi economice, sociale şi culturale, cum ar fi dreptul la educaţie, dreptul la un nivel decent al vieţii, dreptul la sănătate etc.
– Drepturile copiilor includ drepturi individuale: dreptul de a trăi împreună cu părinţii săi, dreptul la educaţie, dreptul de a beneficia de protecţie etc.
– Drepturile copiilor includ drepturi colective: drepturile refugiaţilor şi ale copiilor cu dizabilităţi etc.
Drepturile copiilor: drepturile adaptate copiilor
– Drepturile copiilor sunt drepturi ale omului adaptate în mod specific copilului deoarece iau în considerare fragilitatea, particularităţile şi nevoile adecvate vârstei.
– Drepturile copiilor iau în considerare necesitatea dezvoltării copilului. Copiii au astfel dreptul de a trăi şi de a se dezvolta în mod corespunzător din punct de vedere fizic şi intelectual.
– Drepturile copilului au ca scop satisfacerea nevoilor esenţiale pentru o bună dezvoltare a copilului, cum ar fi accesul la o alimentaţie adecvată, îngrijirea necesară, educaţie etc.
– Drepturile copiilor iau în considerare caracterul vulnerabil al copilului, iar acesta din urmă trebuie protejat. Fiecare copil trebuie să beneficieze de o protecţie adaptată vârstei lui şi gradului său de maturitate.
Cu alte cuvinte, copiii trebuie să fie ajutaţi, sprijiniţi şi protejaţi împotriva exploatării prin muncă, răpire, tratament necorespunzător etc.
Copiii din întreaga lume
Astăzi, pe Pământ se află peste 2,2 miliarde de copii. Aproape două miliarde dintre aceştia trăiesc într-o ţară în curs de dezvoltare.
În funcţie de ţara în care locuieşte, un copil nu se va bucura de aceleaşi drepturi sau condiţii de viaţă ca omologul său occidental. Multe regiuni şi ţări din lumea a treia se confruntă cu inegalităţi semnificative, iar factorii în cauză, fie că sunt politici, economici, sociali, culturali, etnici sau religioşi, pot avea un impact diferit asupra fiecărui copil.
În pofida progreselor înregistrate în ultimii ani, situaţia cu care se confruntă copiii lumii noastre este încă îngrijorătoare. Cele mai importante drepturi ale minorilor sunt încălcate în majoritatea părţilor lumii şi, chiar în ţările cele mai dezvoltate economic, nu toţi copiii se bucură de aceleaşi drepturi.
Sărăcia rămâne principala cauză a încălcării drepturilor copilului deoarece lipsa banilor împiedică accesul la nevoile umane de bază: sănătate, apă, alimente şi educaţie. În ţările cel mai puţin afectate de sărăcie, copiii au, în general, şansa de a se bucura de aceste drepturi, deşi mulţi sunt în continuare victime ale violenţei, abuzului sau discriminării.