Care este vârsta optimă pentru renunțarea la scutec?
Guest Post - Măcrina Vendlinger ne-a împărtășit cum a renunțat la scutec copilul său, haideți să vedem care a fost experiența acestei mămici extraordinare.
Am decis să scriu acestarticol pentru că văd din ce în ce mai multe postări în mediul virtual pe tema „potty training-ului” sau a „pusului la oliță”, precum și asupra vârstei optime la care copilul este pregătit să renunțe la scutece.
De cele mai multe ori, însă, întrebările sau răspunsurile sunt unilaterale și îl vizează doar pe părinte, într-un proces firesc în care copilul este actorul principal. Acesta nu se dorește a fi un articol cu date științifice, ci doar unul bazat strict pe experiența personală a fetiței noastre și, implicit, a familiei mele.
Ce recomandări am primit pentru renunțarea cât mai rapidă la scutec
Prima și cea mai interesantă „teorie” sau recomandare a fost: dacă copilul stă în fund, este pregătit de oliță.
Nu încape nici cea mai mică îndoiala, în fond și noi am fost crescuți la fel si iată ce oameni mari am ajuns.
Minunat! Doar că „pe vremea noastră” nu existau scutece de unică folosință sau scutecele textile de azi. De aceea, îi pot înțelege pe părinți de ce erau grăbiți să scape de fiertul și uscatul cârpelor de finet.
„Copilul trebuie pus pe oliță după fiecare masă, ca să se învețe”
Mereu m-am întrebat cu ce anume trebuia copilul meu să se învețe de fapt?! Nu de alta, dar nu cred că este o regulă ca după masa să mergi imediat la baie.
În plus, ce te faci cu copiii al căror tranzit intestinal nu funcționează conform manualelor?
„Metoda rușinii” sau „ce mai zice gura lumii, adică babele din parc, unele asistente medicale sau, mai rău, chiar și unii bunici”
„Vai, dar ești fetiță mare și încă porți pampers? Ce rușine” …. Această sintagmă de „copil mare”, pe mine una, m-a scos constant din minți. Pentru că nu am înțeles niciodată nevoia unora de a-i grăbi pe cei mici de a deveni copii mari și de a le forta în orice fel evoluția firească.
Țin minte si acum un episod în parc când i-am răspuns uneia dintre emitentele de sfaturi nesolicitate: „Vai, dar sunteți atât de tânără și purtați ochelari? Este rușine mare, nu reușiți să vă descurcați și fără?” Nu am mai așteptat răspunsul la întrebarea mea.
Concret, ce am făcut pentru a renuța la scutec?
Răspunsul este unul simplu si l-am dat de-a lungul timpului tuturor celor care mi l-au solicitat: absolut NIMIC.
Desigur, am cumpărat și noi cea mai frumoasă și plină de jucării oliță pe care am putut-o găsi prin magazine. I-am prezentat-o celei mici pe la un an „într-un cadru festiv”, oferindu-i toate explicațiile necesare.
Nu am primit nici o reacție din partea copilului.
Am reluat mai târziu explicațiile si la vârsta de doi ani, tot fără nici un rezultat.
Olița devenise o piesă de mobilier la noi in living și a stat acolo vreo doi ani. Fără să fie folosită vreodată sau fără să prezinte vreun interes, nici măcar ca jucărie.
Am cumpărat și chiloței cu personajele preferate. Și, din nou, am explicat cum funcționează și acestia. Au fost perfecți pentru îmbrăcatul păpușilor și purtarea pe cap, pe post de pălărie, de către toți membrii familiei. Nu o dată am deschis ușa vreunui curier sau vecin fiind cu chiloții pe cap, la propriu.
Teoria era minunată, însă scutecul era în continuare preferat și, cel mai probabil, fetița noastră încă nu era pregătită să iasă din zona de confort reprezentată de acesta.
După petrecerea de trei ani, ne pregăteam să mergem la mare și am plecat să cumpărăm costum de baie.
Cea mică și-a ales un costum cu Ariel, iar când am ajuns acasă a cerut să poarte slipul. Am întrebat-o dacă vrea să renunțe la scutec, a confirmat și, astfel, în decurs de două ore s-a produs declicul. Absolut firesc, în ritmul copilului, și în momentul ales de ea.
După acest punct, într-o lună am renunțat la oliță, iar după încă o lună și la reductor.
Timp de vreo trei luni fetița noastră a mai purtat scutec noaptea, însă ușor-ușor, etapa scutecelor s-a încheiat pentru noi. În toată această perioadă, nu cred că au avut loc în total mai mult de zece „accidente”, atât în timpul nopții, cât și ziua.
Chiar credeți că există rețete de succes? Da! Ascultați-vă instinctul!, sursa foto: A Sparkle of Genius
Așadar, care este vârsta optimă pentru a renunța la scutec?
Vorbind strict din perspectivă personală, vârsta optimă este cea la care copilul este pregătit de acest proces.
Nu este matematică, ci doar un simplu proces fiziologic care se va întâmpla la un moment dat.
Nu am auzit până acum de copii care să ajungă la vârsta de 18 ani si să folosească în continuare scutec.
Dacă celui mic i se acordă timp și încredere, renunțarea la scutec este un proces firesc si natural, ce survine fără nici un pic de efort.
Fiecare copil este diferit și dacă fiul sau fiica familiei din vecini face la oliță încă de la vîrsta de 8 luni, asta nu înseamnă că și copilul tău este pregatit de acest lucru la aceeași vârstă.
Nu înseamnă nici că ești o mamă denaturată care nu reușește să-și educe bine copilul.
În plus, nu este o competiție între copii sau familii, cum văd sau aud în multe din discuțiile între mame, în special.
În loc de concluzii
Dragi mame, ascultați-vă instinctul, căci acesta este una dintre cele mai importante arme de care dispuneți.
Copiii sunt diferiți, fiecare având propriul ritm de creștere si dezvoltare. De cele mai multe ori, poveștile pe care le auziți în parc sau le citiți online sunt exagerări ale unor mame care tind să facă din orice discuție banală o competiție.
Când auziți de copii care la 8-9 luni fac la oliță și care probabil si verbalizează acest lucru cu subiect și predicat, gândiți-vă că, de cele mai multe ori, acestea sunt exagerări și că nu este nimic in neregulă cu copilul vostru dacă va scăpa de scutec la 2, la 3 sau la 3 ani și jumătate.
Nu aveți nimic de câștigat sau de pierdut dacă fiul sau fiica voastră scapă de scutec mai devreme sau mai târziu. Rămâne același copil ce are nevoie de dragostea voastră necondiționată și de ajutor pentru a-și descoperi propriul ritm de dezvoltare!
sursa foto: Parents
Sterge articolul ca te faci de ras daca n ai reusit ca parinte sa faci copilul sa renunte la 1 an si ceva la scutece. Bineinteles poate sunteti parinti de bani gata si v a durut undeva sa dati 300 de lei lunar timp de 36 de luni. Sau sunteti prea comozi ca parinti ati ales varianta mai safe, de leneveala, pune i scutecul si arunca l dupa. Copilul dupa 1 an tb incet incet indrumat catre olita. Asta cu “ritmul copilului” este cel mai prost sfat ca parinte. Asa faceti si cu vorbitul, mersul, cititul sau scrisul, “mersul copilului” ? Puneti frate si fiti parinti, implicati va, inarmati va cu rabdare si mergeti in ritmul “normal” de crestere, nu al “copilului”.