Când trebuie tăiat cordonul ombilical

După anii 2000, a început să se vorbească tot mai des despre posibilele beneficii ale tăierii întârziate a cordonului ombilical al nou-născutului.

Conform practicii uzuale, în aproximativ 10-20 de secunde după ce bebeluşul părăseşte corpul mamei, se aplică pe cordonul ombilical o clemă, care opreşte fluxul de sânge dintre copil şi placentă, şi apoi se efectuează tăierea efectivă a cordonului.

Odată cu creşterea numărului de femei care nasc la spital, asistate de personal specializat, timpul scurs între naştere şi clamparea/tăierea cordonului ombilical s-a scurtat considerabil, fie din considerente practice, fie pentru a acorda cât mai repede îngrijiri nou-născutului.

Publicarea rezultatelor unor studii privind impactul amânării acestei proceduri asupra nou-născutului a făcut ca momentul ideal al tăierii cordonului ombilical să devină un subiect de dezbatere în lumea medicală.

Motivaţii

Tăierea cordonului ombilical este unul dintre primele lucruri pe care le fac medicii la naşterea copilului, indiferent de modalitatea venirii pe lume a bebeluşului. Imediat după tăierea cordonului ombilical, se poate face şi recoltarea de sânge din placentă, în vederea obţinerii preţioaselor celule stem, dacă părinţii au exprimat această opţiune.

S-a observat că tăierea întârziată a cordonului face ca probele de celule stem să fie mai modeste, deoarece sângele rămas în cordonul ombilical este în cantitate redusă. Pe de altă parte, o serie de cercetări au urmărit efectele măririi duratei între naştere şi tăierea cordonului ombilical.

S-a constatat, de exemplu că, în cazul mai multor bebeluşi prematuri, al căror cordon fusese îndepărtat după circa 45 de secunde de la naştere, s-a redus riscul de a necesita o transfuzie de sânge în perioada următoare. Explicaţia acestui efect benefic are legătură cu creşterea cantităţii de sânge care ajunge la bebeluş, cât şi cu un nivel mai ridicat al concentraţiei de fier.

Momentul ideal pentru tăierea cordonului

În această privinţă, părerile sunt oarecum diferite, dar tind spre durate optime similare. Tăierea întârziată a cordonului înseamnă aproape unanim cel puţin 30 de secunde de la momentul naşterii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă, de exemplu, ca tăierea cordonului ombilical să nu se facă mai repede decât este necesar şi indică o clampare întârziată de cel puţin un minut. Organizaţia consideră că, şi în cazul unei mame infectate cu HIV, la care riscul contaminării bebeluşului creşte prin întârzierea clampării cu 1-3 minute, beneficiile amânării procedurii sunt mai mari decât riscurile. Totuşi OMS atenţionează că practica de a mulge sângele din cordon către bebeluş este de evitat, deoarece nu există studii suficiente pentru a determina gradul de siguranţă al acesteia.

O altă instituţie importantă, Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (RCOG), recomandă, de asemenea, o perioadă de aşteptare de până la 1-3 minute, în cazul sarcinilor fără probleme şi când bebeluşul nu prezintă alte riscuri.  Potrivit RCOG, se poate considera tăiere întârziată a cordonului ombilical dacă trec minimum 2 minute de la naştere. Alte instituţii îndeamnă medicii şi moaşele să susţină mama în decizia de clampare întârziată cât de mult doreşte aceasta. Se poate aştepta inclusiv până când cordonul nu mai pulsează şi, conform unor opinii, chiar până este expulzată placenta.

Beneficii

Cu toate că este nevoie de studii suplimentare în ceea ce priveşte efectele pe termen lung ale amânăriii clampării cordonului ombilical, la ora actuală, se consideră că ar exista câteva beneficii evidente pentru bebeluşi:

• Mărirea intervalului între momentul naşterii copilului şi tăierea cordonului ombilical permite transferul unei cantităţi crescute de sânge de la placentă la copil cu până la o treime. Acest lucru este benefic în special în cazul nou-născuţilor prematuri.
• Odată cu cantitatea suplimentară de sânge copilul primeşte şi mai multe globule roşii (cu circa 60% în plus).
• Potrivit unor studii, copiii la care se taie mai târziu cordonul ombilical prezintă risc scăzut de anemie prin deficit de fier, deoarece primesc cu 40-50 mg / kg de fier mai mult. Aceasta înseamnă totodată că se reduc riscurile ca bebelușii să sufere din cauza efectelor secundare severe asociate deficitului de fier. Printre reacțiile adverse frecvente ale deficienței de fier la naștere se numără tulburările cognitive și probleme ale sistemului nervos central.
• O adaptare mai uşoară a prematurilor la mediul exterior din punct de vedere cardiopulmonar, în condiţiile unui volum de sânge crescut pentru plămâni şi inimă.
• Alte beneficii pentru prematuri constatate de unele studii: presiune arterială mai bună în zilele imediat următoare naşterii, pericol scăzut de hemoragii cerebrale sau enterocolită necrozantă, o afecţiune care poate pune în pericol viaţa copiilor născuţi înainte de termen.

Eventuale riscuri

Tăierea întârziată a cordonului ombilical nu prezintă pericole imediate în raport cu beneficiile expuse, decât dacă nou-născutul a fost privat de oxigen în timpul naşterii sau are nevoie de resuscitare.

Conform unor studii, ar exista totuşi câteva riscuri asociate amânării acestei proceduri:

• Apariţia icterului din cauza numărului crescut de celule roşii şi a depunerii bilirubinei (derivat al hemoglobinei) în ţesuturi. De obicei, icterul se remite de la sine în 1-2 săptămâni şi nu atrage complicaţii deosebite. Bebeluşii cu icter pot fi trataţi prin terapie cu lumină albă sau albastră.
• Policitemia – o afecţiune produsă ca urmare a numărului excesiv de eritrocite (celule roşii ale sângelui). Aceasta poate duce, de asemenea, la creşterea bilirubinei, dar şi la probleme mai grave ale aparatului respirator sau circulator. La bebeluş, poate favoriza formarea de cheaguri, stresul respirator sau chiar infarctul. Riscul crescut de policitemie din cauza tăierii cu întârziere a cordonului ombilical este contrazis totuşi de anumite studii, fiind necesare mai multe cercetări în acest sens .
• Insuficienţa respiratorie – Se sugerează că absorbția întârziată a fluidului pulmonar pe fondul creșterii volumului sanguin poate provoca tahipnee tranzitorie (respirație rapidă). În cazurile severe de insuficienţă respiratorie bebeluşii trebuie ventilaţi artificial. Şi în privinţa acestui risc, studiile sunt insuficiente pentru a afirma cu certitudine că bebeluşii cu cordonul ombilical tăiat mai târziu sunt mai expuşi insuficienţei respiratorii decât cei la care s-a efectuat clamparea imediată.

Şi pentru mamă ar exista potenţiale efecte nedorite ale abaterii de la tăierea imediată a cordonului ombilical. Unul dintre acestea ar consta în creşterea cantităţii de sânge pierdut la naştere cu circa 500 de ml şi într-o incidenţă mai mare a hemoragiilor postpartum.

În concluzie, este bine ca fiecare viitoare mămică să se consulte din timp cu medicul său referitor la acest aspect. Dacă doctorul va aprecia că tăierea întârziată a cordonului ombilical nu comportă riscuri majore nici pentru mamă, nici pentru făt, cel mai probabil acesta va accepta cele câteva minute în plus pentru a da un start sănătos în viaţă bebeluşului.