Povestea comunității „Ce le citim copiilor” începe în urmă cu trei ani, când o mamă care suspectează că are o boală incurabilă dorește să-i lase moștenire fiului său cărți care să îi vorbească acestuia în numele ei și care să îl educe așa cum se cuvine, chiar dacă ea nu ar mai fi fost lângă el. Soarta face ca povestea să aibă un final fericit, Bianca să fie sănătoasă și să realizeze că scopul său este totuși acela de a aduce cărți în viețile copiilor care nu au acces atât de ușor la ele.
Restul e istorie, cum se spune, urmându-și pasiunea, Bianca a reușit în tot acest timp să pună bazele celei mai mari biblioteci private gratuite din România, pe care o puteți găsi în comuna Florești, la 10 km de orașul Cluj-Napoca. Dar și să adune la un loc în mediul online, și în afara lui, atât de multe persoane interesate de educație, cultură și mai ales, lectură, și anume peste 75.000 de persoane. O cifră care vorbește de la sine.
Revista Margot: În 2015, în urma unei suspiciuni de boală, ai început să investești masiv în cărți pentru copii. Ce te-a făcut ca într-un moment atât de sensibil să alegi să faci acest acest lucru?
Bianca: Întotdeauna, momentele de cumpănă aduc după sine autoevaluare. De obicei, atunci când trecem prin clipe mai dificile, devenim mai conștienți de prezent, de trecut și de viitor.
Într-o astfel de clipă am realizat pe de-a întregul care a fost esența creșterii mele pe care am dorit să o transmit mai departe copilului meu, care pe atunci avea doi ani și jumătate; aceasta a fost reprezentată de bucuria de a ști cât mai mult, de curiozitatea de a afla informații de peste tot, de emoția și mirarea pe care mi le le-au oferit dintotdeauna explorarea cât mai multor imagini, fotografii, ilustrații.
Așa că am căutat în interiorul meu care au fost clipele și resursele obiectuale care mă crescuseră până în acel moment bucuroasă, curioasă, uimită și foarte entuziastă. Mi-am amintit astfel de clipele în care stăteam cu mama și citeam atunci când eram mică și de toate momentele în care am avut alături de mine o carte.
Cartea a însemnat pentru mine atașament, conectare, bucurie, acel ceva la care m-am întors întotdeauna pentru a găsi răspunsuri la întrebările pe care le aveam.
Mi-am dorit ca toate aceaste trăiri ale mele să le las mai departe copilului meu, independent de prezența sau absența mea. Mi-am dorit să trăiesc veșnic în el prin carte.
Revista Margot: Între timp ai creat o comunitate online de peste 75.000 de persoane și o bibliotecă privată de peste 7.000 de titluri. Care sunt scopurile și interesele comune care te leagă de acești oameni care au aceeași pasiune pentru lectură, ca și tine?
Bianca: Comunitatea online a crescut organic în numai trei ani. Creșterea ei s-a datorat de fapt răspunsului pe care îl oferă ea unei nevoi acute a părinților și a cadrelor didactice din România de a fi direcționate înspre conținut valoros și accesibilitate financiară, în acelasi timp.
În țara noastra, vedem în ultimii ani la nivel masiv că iese în față foarte multă nonvaloare, iar omul, în momentul în care devine părinte, simte nevoia de a-și crește puiul pornind de la o ierarhie autentică a valorilor.
Părintele caută să îi ofere copilului în creșterea sa ce e mai bun, și are nevoie de încredere în sine, dar și de un ghid, iar aici intervin educatorul, învățătorul și profesorul.
Această comunitate, prin conținutul valoros care a fost în permanentă evidențiat, a venit ca răspuns la cererea membrilor săi. Pe de o parte, am oferit valoare de conținut și am ghidat spre carte formatoare de caracter si de gust estetic, iar pe de altă parte am fost conștientă în permanență că fiecare pătură socială prezentă în comunitate are nevoie de accesibilitate la carte bună.
Accesibilitatea s-a tradus prin introducerea în comunitate a unui număr cât mai mare de cărți valoroase la un preț cât mai mic posibil. Dincolo de conținutul valoros, transmiterea de informație prețioasă și carte la un preț accesibil, cei din grup m-au desoperit pe mine pentru că am permis să fiu văzută așa cum sunt eu în realitate, cu calități și defecte, cu vulnerabilități și dorinte.
Dintotdeauna am ocolit elitismul, am fost umană și m-am deschis oamenilor până într-acolo încât vulnerabilitatea mea a constituit un punct important in dialogul cu ceilalți și nicidecum un impediment. Însă doar cei care mă cunoșteau erau cei cu care intram în contact direct. Până la momentul formării acestei comunități, valorile și principiile mele de viață alături de stilul meu de lucru și de cunoștințele mele au fost văzute și auzite de un număr mic de persoane raportat la ceea ce se întâmplă acum, pentru că aveam o reticență în a-mi face vocea auzită. Nașterea băiețelului meu Alex a schimbat totul. Mi-am dat seama că el are nevoie să crească înconjurat de copii ghidați către aceleași valori cu care el crește, iar acei copii să aibă o construcție autentică a caracterului. Atunci mi-am spus că voi trece peste toate reținerile personale și îmi voi face vocea auzită. Mi-am propus să le vorbesc tututor despre esența educației, iar aceasta este cartea. M-am oprit din tot ceea ce făceam și am hotărât să investesc în carte și să vorbesc despre ea. Atunci am creat și biblioteca, pe care am deschis-o gratuit tuturor. Iar apoi am început să prind glas.
Omul și profesionistul Bianca s-a lăsat descoperit. Abordarea naturală a tuturor oamenilor și situațiilor din comunitate, aducerea în față a vocii mele interioare și rostirea răspicată a principiilor și valorilor care mă ghidează, a credințelor mele au închegat această comunitate. Membrii acesteia, fie pasionați, fie interesați de carte sau doar învățăcei au simțit că sunt acolo pentru ei. Obiectivele mele pentru viitor sunt numeroase și mari. Pentru început îmi doresc ca toți copiii României să vadă o carte încă de la naștere, tuturor să le fie citită măcar o poveste, din gura și inima unui adult care să le dăruiască acest obiect cu blândețe, bucurie și entuziasm. Apoi să ajungă ei să dorească să citească cărți. Sunt multe de construit până să ajungem acolo, dar se poate.
Bianca, alături de soțul și fiul său. Fotografie de Cătălin Gagiu
Revista Margot: Cât de des îi citești copilului tău? Cum îi dezvolți gustul pentru lectură?
Bianca: Copilului meu i se citește zilnic. Îi citesc eu, soțul, bunicii, în funcție de cum decurge ziua.
Alex a împlinit de curând șase ani și cel mai mult își dorește să învețe să citească ca să ne poate citi și el nouă.
Alex nu știe cum este viața fără carte și de curând am fost surprinsă că deține în vocabularul său cuvinte tehnice din domeniul și industria cărții, cărora le înțelege sensul și pe care le foloseste corect. Gustul lui pentru lectură s-a format natural. I s-a citit de la naștere, a fost expus de la 0 ani la estetica valoroasă a cărții, este înconjurat de cărți și aude în permanență vorbindu-se despre ele.
Revista Margot: Câte persoane frecventează biblioteca din Florești? Ce schimbări a produs accesul la cărți în comunitățile pe care le-ai ajutat?
Bianca: De la deschiderea ei, în iunie 2017 și până acum la bibliotecă au venit copii, părinți, familii, educatori, învățători, clase întregi de elevi.
Intrarea la bibliotecă se face gratuit, însă în limita timpului meu disponibil.
Raportarea personală la bibliotecă și deschiderea ei în funție de programul propriu se va schimba deoarece consider că este foarte important ca această bibliotecă să fie dăruită comunității și în curând va beneficia de un program permanent de acces.
Până acum ne-au trecut pragul în decursul celor peste 50 de întâlniri desfășurate pe parcursul unui an și jumătate 1.500 de copii. Îmi doresc ca în anul 2019 acest numar să fie de cel puțin 5 ori mai mare.
Accesul la carte în comunitățile pe care le-am sprijinit a adus doar beneficii. Adulții care au primit din partea noastră cărți îmi trimit mesaje de mulțumire atât de împlinitoare, îmi povestesc despre reacțiile fantastice ale copiilor și ale lor înșiși, despre surprinderea, mirarea, iubirea și dorința constantă a copiilor lor de a le fi citite alte noi cărți. Așadar, mecanismul s-a pornit.
Bianca, citindu-le copiilor, care ciulesc urechile la auzul poveștilor sale. Fotografie de Cătălin Gagiu
Revista Margot: Enumeră-ne te rugăm cinci cărți pe care le-ai recomanda părinților și cinci titluri pentru cei mici.
Bianca: Aprecierile mele față de o carte depind de starea mea de moment, iar viabilitatea recomandarilor de receptorul mesajului. Niciodată nu mă pot limita la un număr de de cărți pe care să îl recomand, listele nu reprezintă un top al preferințelor mele, ci sunt un raport al aprecierilor mele de moment.
Cu toate acestea veți observa unele titluri pe care le repet adesea. În acest moment, mă gândesc la aceste titluri pentru părinți: Comunismul de Thierry wolten, Iubește și fii iubit de Domnica Petrovai, Arta ca terapie de Allain de Botton, Conceptul continuu de Jean Liedloff, Minte absorbantă/secretul copilăriei de Maria Montessori plus multe altele.
Iar pentru cei mici:
Ce este un copil de Beatrice Alemagna
Swimmy de Leo Lionni
Frederic de Leo Lionni
Câți ani ai de Grigore Vieru
Harry finds his feet de Katherine Rainer
Revista Margot: Ce înseamnă cartea pentru tine?
Bianca: Cartea te învață și te ajută să fii om. Cititul este important pentru că îți dăruiește relație, îți creează emoție, îți conferă siguranță.
În biblioteca din Florești