Beneficii şi riscuri ale zgomotului alb pentru bebeluşi

Folosirea zgomotului alb la calmarea şi adormirea bebeluşilor este deja o practică cunoscută în rândul părinţilor. Când soluţii clasice precum băiţa, masajul sau punerea la sân nu par să funcţioneze, introducerea în fundal a sunetului alb ajută mulţi bebeluşi să se liniştească şi să intre în starea de somn.

Sunetul alb are efecte pozitive şi în cazul adulţilor care suferă, de exemplu, de insomnie sau de tinitus (afecţiune manifestată prin perceperea unui ţiuit sau a altor zgomote în ureche).

Ce este şi cum acţionează

Sunetul alb este o combinaţie a tuturor frecvențelor distincte de sunet. Datorită acestei caracteristici, el are capacitatea de a masca zgomotele din jur, astfel încât creierul să le acorde mai puțină atenție. Efectul poate fi diferit pentru fiecare persoană în parte. Unora le facilitează concentrarea, altora le dă o stare de linişte şi somnolenţă. În schimb, pentru unele persoane poate reprezenta un factor perturbator.

Cu toate că nu toţi bebeluşii reacţionează favorabil la zgomotul alb, mulţi îl percep în mod pozitiv. Unii psihoterapeuţi explică acest fenomen prin faptul că anumite sunete albe recreează universul sonor al fătului din mediul uterin. În prezenţa zgomotului alb, cei mici nu mai percep sunetele deranjante din lumea înconjurătoare, se calmează şi adorm mai uşor.

Aceste efecte au fost confirmate şi de câteva studii. Astfel, un studiu de amploare, realizat în anul 1990 şi publicat în Archives of Desease in Childhood, relevă că, din 40 de copii mici urmăriţi, 80% au adormit după numai 5 minute de ascultare a sunetelor albe.

Se vorbeşte şi de două variaţii ale sunetului alb: sunetul roz (pink noise) şi sunetul maro (brown noise), care cuprind însă mai multe frecvenţe joase. Diferenţele dintre cele două sunt aproape imperceptibile pentru urechea umană.

Surse de sunet alb

Există foarte multe surse de sunet alb, inclusiv în natură: şuieratul vântului, zgomotul unui râu, al ploii sau cel valurilor mării. În casă, la îndemână, mai toate aparatele de uz casnic emit sunet alb : foehnul, hota, aeroterma, umidificatorul, periuţa electrică de dinţi, aspiratorul, chiar şi „puricii” de la televizor. În plus, ca urmare a propagării acestei practici de a adormi copiii mici cu sunet alb, comercianţii au scos pe piaţă aparate speciale cu o asemenea funcţie.

Tehnologia actuală le permite însă părinţilor să obţină mult mai lesne zgomot alb, fără a apela la aparatură care ocupă spaţiu în cameră şi este greu de transportat în afara locuinţei. Există, de exemplu, aplicaţii pentru telefon, care oferă posibilitatea alegerii mai multor tipuri de zgomote, setarea unui interval de timp pentru emiterea sunetului şi multe alte funcţii utile. Totodată, pe internet pot fi accesate albume întregi tip mp3 cu sunete albe sau alte forme de multimedia.

Dezavantaje şi posibile pericole

Medicii atrag atenţia că, utilizat inadecvat, acest tip de zgomot prezintă pe termen lung unele riscuri, mai ales pentru cei cu auz sensibil, cum sunt copiii. Dacă aceste sunete sunt prea puternice, ele pot afecta nervul auditiv. În principiu, nivelul sunetului nu ar trebui să depăşească 50 de decibeli, dar respectarea acestui parametru este foarte greu de controlat. Chiar şi la aparatele speciale de producere a zgomotului alb concepute pentru bebeluşi, limita recomandată ca sigură este adesea depăşită. De exemplu, în anul 2014, American Academy of Pediatrics (AAP) a semnalat faptul că, din 14 aparate testate, toate depăşeau nivelul de 50 de decibeli.

AAP a atras atenţia că printre riscurile expunerii la sunete albe prea puternice se numără afectarea auzului, dar şi probleme în dezvoltarea limbajului şi vorbirii. Ca o măsură de precauţie, pediatrii americani au recomandat ca orice sursă de sunet alb să fie plasată la minimum 2 metri de locul unde doarme bebeluşul, iar sunetul să fie ajustat pe cât posibil.

În afară de implicaţiile asupra sănătăţii bebeluşului, adormirea copilului folosind prea des zgomotul alb prezintă riscul de a crea dependenţă. Astfel, copilul ar putea ajunge să nu mai poată adormi decât cu sunete albe, chiar şi pe măsură ce creşte.

Din aceste considerente, este bine ca părinţii să apeleze numai conjunctural la adomirea bebeluşului cu ajutorului zgomotului alb şi să respecte întodeauna regulile de siguranţă. De asemenea, atunci când bebelușul întârzie să adoarmă, trebuie luate în calcul fie existenţa unor disconforturi ale acestuia (foame, durere, scutec ud etc.), fie faptul că nu agreează sunetul alb.

Cu alte cuvinte, zgomotul alb poate fi de mare folos uneori, precum în perioada colicilor, a erupţiei dinţişorilor etc. Dacă bebeluşul întâmpină totuşi constant dificultăţi la somn, este bine să fie consultat un pediatru, deoarece sunetele albe nu reprezintă un remediu pentru orice problemă care îl supără pe micuţ.