La trei săptămâni, copilul va începe să arate aşa cum v-aţi imaginat: roz, pielea catifelată, iar trăsăturile devin mai clare. Va dormi în continuare foarte mult şi nu este deloc devreme să începeţi să îl învăţaţi despre diferenţa dintre noapte şi zi.
Puteţi începe cu o rutină de culcare: baie, hrănire, joc sau cântec şi somn, urmând aceşti paşi în fiecare seară. Când hrăniţi bebeluşul seara, înainte de culcare, camera nu trebuie să fie luminată puternic, acest lucru este valabil şi în timpul nopţii când micuţul se va trezi ca să mănânce.
Cât de mult va plânge la trei săptămâni?
Plânsul constituie principala modalitate de a comunica, bebeluşii plâng cel mai mult în primele 12 săptămâni de viaţă. Curând, veţi putea distinge plânsul de foame de celelalte mesaje care pot sugera că bebeluşul este plictisit, obosit, se simte singur, îi e frig sau cald şi aşa mai departe. Dar, bineînţeles, nu este uşor.
Puteţi încerca împreună mai multe activităţi: schimbarea poziţiei copilului astfel încât acesta să poată observa încăperea în care se află, să se poată uita pe fereastră.
Dacă plânge mai mult de trei ore pe zi, îndeosebi în prima parte a serii, atunci este posibil să aibă colici.
Ce sunt colicii?
Acest termen este folosit pentru a descrie un plânset puternic şi persistent, care apare la sugarii cu vârsta între trei săptămâni şi trei luni, fără vreo problemă de sănătate. Când copiii plâng mult şi nu suferă de vreo afecţiune, atunci explicaţia medicală este că această stare de nelinişte se datorează colicilor.
Cum se manifestă?
– bebeluşul plânge zgomotos pentru două-trei ore;
– stomacul este tare, bombat şi are dureri de burtică, crampe;
– îşi ridică picioruşele în piept, îşi încordează pumnii şi pare să aibă dureri mari de burtică, se încolăceşte, îşi agită mânuţele în aer, îşi arcuieşte spatele;
– copilul plânge cu aproximaţie la aceeaşi oră din zi, de cele mai multe ori după-amiaza, iar plânsul începe şi se termină brusc.
Colicii nu produc nicio complicaţie pe termen lung, dar, cu siguranţă, reprezintă un moment dificil atât pentru micuţ, cât şi pentru părinţi. În această etapă grea din viaţa nou-născutului, părinţii pot să îl ajute ţinându-l în poală şi masându-i uşor burtica. Uneori, nimic nu pare să funcţioneze. Vestea cea bună este că bebeluşii scapă, în general, de colici la aproximativ 12 săptămâni.
Crearea legăturii dintre mamă şi copil
Unele mame povestesc despre un sentiment instantaneu, o iubire puternică care se creează încă de la început între mamă şi copil. De obicei, legătura dintre cei doi apare natural şi se dezvoltă firesc. Cu toate acestea, pentru unele mămici, legătura se creează în timp.
Naşterea şi recuperarea sunt experienţe fizice obositoare, îndeosebi dacă apar complicaţii. Dacă proaspăta mămică nu şi-a petrecut timpul pe lângă copii, înainte să devină mamă, s-ar putea să îşi facă loc stări de nelinişte deoarece este vorba despre o experienţă cu totul nouă, în care mama nu trebuie doar să aibă grijă de bebeluş, ci este responsabilă de siguranţa şi dezvoltarea sănătoasă a acestuia. Grijile, stresul, epuizarea fizică şi emoţională pot împiedica crearea rapidă a unei legături puternice între mamă şi copii, conform specialiştilor. Uneori, este nevoie de timp şi răbdare pentru ca toate aceste sentimente să se dezvolte. Mămicile care trec prin astfel de momente nu trebuie să se simtă vinovate. Acordaţi-vă timp. Primele săptămâni nu trebuie să fie neapărat exact cum v-aţi aşteptat. Rolul de mamă este o experienţă deosebită şi nu vă veţi mai putea imagina viaţa fără cel mic.
Unele mămici pot suferi de depresie după naştere, 10% dintre noile mame se confruntă cu stări de deprimare, declanşate în mare măsură de schimbările hormonale apărute după naştere. Simptomele includ insomnie, anxietate şi modificări ale poftei de mâncare. Dacă vă confruntaţi cu astfel de stări, nu ezitaţi să solicitaţi ajutorul medicului. Cu cât veţi căuta mai repede ajutor, cu atât mai repede vă veţi simţi mai bine.
Vorbiţi cu bebeluşul
Când nu plânge, veţi observa că nou-născutul începe să scoată tot felul de sunete, precum „oooh” sau „ahhh”, atunci când vorbiţi cu el, în special dacă ţineţi faţa aproape de el. Nu uitaţi că bebeluşul nu vede încă bine departe, de aceea este bine să fiţi cât mai aproape de el.
Chiar dacă nu înţelege ce îi spuneţi, continuaţi că comunicaţi cu micuţul vostru, astfel veţi pune baza dezvoltării vorbirii. Dacă îl veţi duce în faţa unei oglinzi, vă veţi da seama că se va uita cu interes la propriul chip deoarece îi va stârni curiozitatea.
De asemenea, este bine să îi arătaţi tot felul de obiecte, jucării, astfel va începe să diferenţieze culorile şi mai ales contrastul dintre alb şi negru.
Vă simţiţi singură?
Dacă partenerul s-a întors la muncă după concediul de paternitate, s-ar putea să vă simţiţi singură, chiar izolată. Este bine să comunicaţi cu alte proaspete mămici pentru că veţi avea şansa să discutaţi despre fiecare detaliu al vieţii copilaşului şi nu vă veţi mai simţi singură.