Andrada Mazilu – Premiul Merito pentru Excelență în Educație

Revista Margot: În timpul facultății ai câștigat o bursă în Germania și ai avut șansa de a rămâne acolo. Ce te-a făcut totuși să revii în România? Care sunt diferențele dintre sistemul de învățământ german și cel românesc?

Andrada Mazilu: Pentru mine a fi profesor în România este o alegere conştientă în fiecare zi.

Am ales acest domeniu pentru că vreau să îmi aduc aici aportul, vreau să fac o transformare reală în sistemul de educaţie şi să contribui la crearea unui mediu educaţional mai bun.

Este ca un fel de proiect personal de a-mi ajuta ţara cu ceea ce pot şi ştiu. Însă nu exclud ca în viitor să explorez alte domenii sau să ne mutăm în alte ţări. Nu pot avea viaţa pe care mi-o doresc lucrând doar în sistemul educaţional, din păcate.

Momentan sunt mulţumită să trăiesc o viaţa simplă şi modestă, însă dintr-un salariu de profesor este tare greu să îţi poţi finanţa o casă, o vacanţă sau o garderobă nouă. Acesta este un aspect tare trist. Eşti condamnat să locuieşti cu părinţii, să te bazezi pe un soţ sau să trăieşti extrem de simplu.

În primul meu an de învăţământ mi-am stricat ochelarii pe care îi purtam. Nu îmi ajungea salariul ca să îmi fac ochelari noi. I-am reparat cu un ac de siguranţă şi am strâns câteva luni bani. Nu poţi să ai un statut dacă nu poţi avea un trai decent. Aceasta ar fi prima diferenţă pe care aş dori să fac dintre sistemul nostru şi cel german: statutul cadrului didactic şi viaţa pe care ţi-o permiţi aici şi dincolo.

În rest sunt multe lucruri despre care pot povesti. Am putea face un interviu separat pe acest subiect. Nu idealizez sistemul german, dar cred că sunt multe lucruri pe care le putem învăţa din el.

Revista Margot: Ești președintele proiectului Inițiative în Educație. Care au fost nemulțumirile tale față de sistemul de educație care te-au făcut să inițiezi acest proiect și ce schimbări dorești să produci?

Andrada Mazilu: Te rog să mă crezi că am un caiet cu patru pagini pline despre problemele şi nemulţumirile din sistemul de educaţie.

Nu le voi enumera pe toate, însă le amintesc pe următoarele: formarea cadrelor didactice, birocraţia inutilă, lipsa de comunicare şi leadership în sistem, lipsa finanţării necesare desfăşurării procesului educativ, insuficienţi psihologi în şcoli, programe încarcate, conţinuturi irelevante, predare bazată pe predare şi nu pe învăţare, decalaj puternic între mediul rural şi cel urban, demotivarea elevilor, spaţii inadecvate,etc.

Ştiu că nu le vom putea rezolva pe toate şi că schimbarea nu se produce de pe o zi pe alta, dar îmi place să cred că facem paşi în direcţia aceasta cu „Iniţiativă în Educaţie”.

Organizaţia noastră există de 3 ani şi jumătate, iar evenimentele au fost doar locale. Activitatea se bazează exclusiv pe voluntariat şi toate evenimentele noastre sunt cu acces gratuit, pentru că nu ne dorim să restricţionăm nimănui accesul. Am derulat până acum peste 80 de evenimente şi câteva proiecte au depăşit 10 ediţii.

Proiectele noastre vizează dezvoltarea şi formarea continuă a cadrelor didactice. Organizăm cursuri, workshopuri, conferinţe pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cadrelor didactice.

Ne aducem contribuţia şi în zona de politici publice, organizăm dezbateri, propunem amendamente legislaţiei în vigoare, încercăm să rezolvăm sistemic problema din învăţământ. La inEDU am creat o comunitate de oameni interesaţi de educaţie, dornici să se implice, legaţi de valori comune şi care produc schimbări la firul ierbii.

Efectele educației cu blândețe

Revista Margot: Anul acesta ai fost premiată pentru Excelență în Educație, la Gala Merito. Ce reprezintă pentru tine acest premiu?

Andrada Mazilu: Sunt multe de spus despre Proiectul „Merito”. Ştiam despre proiect încă din primul an de predat, dar nu mi-a venit să cred că am fost propusă şi am primit nominalizarea.

Seara de la gală a fost unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa mea, a fost o bucurie greu de cuprins cu tot sufletul. M-a onorat şi bucurat acestă recunoaştere.

Premiul a venit şi cu asumarea publică a responsabilităţii de a fi un profesor bun, mai bun.

Cât despre excelenţă, cred că este un „„nisip mişcător”. Ar trebui să definim ce înseamna excelenţa şi la ce ne referim. Eu nu am făcut „Excelenţă în Educaţie” la nivelul clasic de înţelegere a ei. Copiii mei sunt prea mici pentru olimpiade şi poate că şi aici ar merita aprofundat dacă excelenţa înseamnă doar olimpiadă şcolare sau note fantastice.

Pentru mine excelenţa în educaţie presupune să te gândeşti şi să acţionezi pentru binele cel mai înalt al fiecărui copil din clasă, fiind preocupat să dezvolţi maxim potenţialul fiecărui copil. Am reuşit asta? Nu, e un ideal, dar am încercat să mă apropi cât mai mult de el.

Revista Margot: Cum arată o zi obișnuită de lucru pentru tine?

Andrada Mazilu: Fiecare zi este diferită, dar câteva elemente comune se găsesc în toate.

Mă trezesc cu gândul la educaţie şi pun la fel capul pe pernă. Educaţia este motorul meu, mă ţine în priză, mă motivează, mă încarcă şi uneori mă mai scurt-circuitează, să zic aşa.

Munca de la școală îmi ocupă cea mai mare perioadă de timp din viața mea. Lucrez zilnic între 8-10 ore pentru școală.

Activitatea unui dascăl nu se termină odată cu sunatul clopoțelului. Pregătirea orelor, a materialului didactic, a fișelor, a activităților, a clasei, comunicarea cu părinţii, toate astea presupun timp, un timp de care nu se prea vorbeşte.

Coordonez activităţile de la #inEDU şi voluntariez în proiectul „Academia Mămicilor din Timişoara”, mă implic în tot ce îmi place şi are impact în comunitate.

Puţinul timp rămas liber este pentru familie. Am noroc că sunt înţelegători şi mă susţin în ceea ce fac. Tatăl meu spune că dacă le-ai dat aripi copiilor, este normal să zboare şi să se întoarcă în cuib doar când sunt obosiţi. Şi îmi place să zbor, la propriu şi la figurat. Iubesc călătoriile şi ador să descopăr ţări şi locuri noi.