Credem că a călători este una din marile plăceri ale vieții. Nu contează dacă o facem pentru un city-break, pentru un sejur de 7 zile sau un an sabatic. Nici dacă ne ocupăm noi de organizare sau ne bazăm pe o agenție de turism. Important este să evadăm în vacanțe ori de câte ori avem ocazia.
Am întrebat patru bloggerițe, toate mame, despre propriul stilul și preferințele de a călători, din dorința de a afla dacă maternitatea le-a schimbat alegerile.
Măcrina Vendlinger, co-fondatoarea Revistei Margot:
„Noi suntem adepții vacanțelor pe cont propriu, iar nașterea copilului nu ne-a schimbat cu nimic opțiunile. Mi se pare că doar astfel poți gusta cu adevărat din farmecul locurilor pe care le vizitezi. Poți să te pierzi la nesfârșit pe străduțe sau să observi pe îndelete obiceiurile locului.
Călătoriile pe cont propriu sunt pline de emoție. De momente în care te gândești că ai putea să trăiești în locul vizitat, sau ți-ai dori ca timpul să se oprească în loc. Precum gândurile care-ți invadează mintea în fața unei farfurii:
„Doamne, cum este desertul ăsta, lasă că o să am grijă de siluetă când mă întorc acasă”.
Opțiunile îți aparțin și nu trebuie să bifezi nici un obiectiv turistic, dacă nu ai chef. Sau le poți vedea pe toate. Ori, poți decide, brusc, că vrei ca zilele petrecute într-un loc anume să se transforme într-o escapadă culinară sau într-una dedicată doar copilului. Și este perfect așa! Căci regulile le faci chiar tu, împreună cu cei dragi și nu vreun resort turistic, care bifează serii întregi de turiști.
Călătoriile pe cont propriu sunt și despre sustenabilitate. Cumva, obiceiurile all-inclusive cu trei mese pe zi, plus gustări non-stop, mie una îmi sună a risipă și obiceiuri alimentare total nepotrivite metabolismului propriu”.
Andreea-Carmen Radu, cu siguranță o citiți pe site-ul https://carmenradu.ro/:
„Noi nu suntem genul vacanțelor All Inclusive. Eu și soțul meu suntem persoane active. Ne place să vizităm locurile unde mergem, nu să stăm închiși într-un complex, oricât de frumos ar fi acesta. Ne place să explorăm, să ne plimbăm, să vizităm. Lucru care nu prea este posibil când depinzi de niște ore de masă.
Am încercat genul de vacanță All Inclusive o singură dată, când băiețelul nostru avea 2 ani. Da, a fost comod să ai mâncare proaspătă pentru copil la îndemână, dar în mod cert nu este genul de vacanță care să ni se potrivească și pe care să o repetăm.
Apropo de mâncare, știam că se găsește la discreție în sistemul All Inclusive, dar n-am crezut că risipa poate fi atât de mare. Am văzut oameni care își umpleau farfuriile cu vârf, farfurii din care mâncarea se consumă pe jumătate. Nu înțeleg ideea de „ a da bani pentru a mânca și a bea peste măsură”, și de ce vacanța trebuie să se învârtă în jurul umplerii stomacului. Sigur că e interesant să guști din mâncarea specifică țării în care ești, dar de aici și până la exces, e cale lungă”.
Ana Maria Ivan, cunoscută și ca https://zanascutecel.ro/:
„Chiar daca esti mămică full-time tot aștepți cu multă emoție vacanța cu cei mici.
Ce-i drept, vacanța cu copiii numai vacanță nu poate fi numită, dar măcar schimbi casa pe un loc unde NU trebuie să mai faci curat după tine și năzbătioși.
Maria (3 ani și 7 luni) și Alexandru (2 ani) sunt prea mici pentru a pleca cu ei din țară. Sau cel puțin așa considerăm noi, deoarece sunt 2 copii care sunt foarte obișnuiți cu un program și o rutină. Este exclusă varianta de a merge cu mașina 8 ore, pentru că după maxim trei ore cei mici nu mai au răbdare și nu mai reușesc să îi țin liniștiți pe scaunelele lor. De o eventuală călătorie cu avionul nici nu are rost să vorbim.
Copiii adorm doar în pat (așa a fost mereu mereu) iar între somnuri timpul este prea scurt cât să ai timpul necesar de a ajunge la aeroport, de a zbura și de a ajunge la destinație înaintea următoarei reprize de somn. Cei ca noi așteaptă cu nerăbdare posibilitatea teleportării.
La noi în țară varianta de vacanță all inclusive nu este una promovată de hotelieri (cu câteva excepții). Plus că, pentru ca proprietarii hotelurilor să poată oferi clienților varianta de all inclusive trebuie să aibă și locația de așa natură încât să ofere clienților tot ceea ce își doresc pentru ca aceștia să nu plece vreme de câteva zile din resortul pe care-l administrează. Ori în România, resorturi turistice nu prea există.
În urmă cu 12 ani am plecat în Turcia la all inclusive, într-o locatie de 5 stele. Minunat resort, dar după doar două zile ne plicisisem și voiam să vizităm împrejurimile. Și uite așa, din 7 zile cât a durat vacanța, doar 3 le-am petrecut bucurându-ne de noutatea ofertei all inclusive. Bani aruncati pe geam…
Cât timp copiii sunt încă mici, adica până pe la 7 ani, preferăm să ne petrecem vacanța într-un loc cu chicinetă: unde să încălzim un lapte și să gustăm un fruct, liniștiți, la orice oră. Să putem vizita în tihnă, dar și să avem aproape tot ceea ce ne dorim.
Vacanțele all inclusive sunt o variantă minunată…pentru mai târziu”.
Alina Gheorghiescu, care poate fi citită pe https://familiahaihui.ro/:
„În 5 ani de când călătorim intens cu copiii, am vizitat peste 30 de ţări, de pe 5 continente, și peste 10 parcuri de distracţie; am navigat în cinci croaziere (pe Marea Mediterană, în: Caraibele de Est, Caraibele de Vest, Asia, Australia – Noua Zeelandă).
Nu am fi putut face acest lucru dacă nu aveam curajul de a ne desprinde de modelul de vacanţă All Inclusive; dacă nu investeam fiecare ban economisit şi nu renunţam la multe lucruri.
Sistemul de All Inclusive ne-a ajutat să avem vacanţe perfecte şi relaxante în primii ani de viaţa ai copiilor. Și suntem de părere că acest tip de turism este foarte potrivit pentru familii cu copii mici; în special dacă familiile aleg să meargă pe litoralul turcesc. Însă noi nu ne-am fi putut transforma din turişti în călători dacă nu făceam trecerea la călătorii active, planificate în amănunt, parţial rezervate prin agenţii de turism, și în sistem DIY.
Suntem de părere că fiecare familie îşi găseşte modul perfect de a călători, în funcţie de cunoştinţele, bugetul şi preferinţele membrilor săi. Călătorii de neuitat vă dorim!”