Afecţiuni frecvente ale copiilor în sezonul rece

În primii ani de viaţă, imunitatea copilului este foarte vulnerabilă. Mai ales toamna şi iarna, părinţii se confruntă cu afecţiuni frecvente ale celor mici.

Pe parcurs, imunitatea copilului se va consolida. Pe de-o parte, prin maturizarea fiziologică a sistemului imunitar. Şi, pe de alta, prin contactul repetat cu agenţii patogeni din mediul înconjurător.

Însă, până se petrece acest lucru – în jurul vârstei de 12 ani – copilul mic se îmbolnăveşte destul de des. Astfel, nu este deloc neobişnuit să aibă 7-9 episoade de afecţiuni respiratorii în cursul unui an.

Cel mai adesea se îmbolnăvesc sugarii de până la un an. Însă şi copiii de vârstă preşcolară sunt destul de expuşi la viroze sau la alte afecţiuni precum otite, bronşite sau chiar pneumonii.

Dacă încep creşa sau grădiniţa, primul an de colectivitate este, de obicei, critic. Iar părinţii cu copii care frecventează asemenea colectivităţi cunosc acest lucru foarte bine.

Nu toţi copiii mici se îmbolnăvesc la fel de des. Însă majoritatea trec prin episoade de boală din cauza unor afecţiuni precum cele de mai jos.

▪ Amigdalita

Amigdalita (inflamaţia amigdalelor) este una dintre cele mai întâlnite boli în rândul copiilor.

Poate avea cauze virale sau bacteriene şi se manifestă prin durere accentuată în gât, în special la înghiţire, febră şi dureri de cap.

Dacă inflamaţia amigdalelor este extinsă sunt posibile, de asemenea, congestia nazală, răguşeala şi sensibilizarea ganglionilor limfatici din zona gâtului.

Când cauzele sunt virale, antiinflamatoarele sunt suficiente, deoarece amigdalita se va remite în circa o săptămână. Amigdalita bacteriană se manifestă de regulă mai sever, putând fi însoţită de febră ridicată, frisoane şi stare generală alterată.

Diagnosticul corect se pune prin exudat faringian şi efectuarea unei antibiograme pentru determinarea antibioticului necesar.

Deşi nu este o boală gravă, amigdalita nu trebuie ignorată. Lăsată netratată, inflamaţia amigdalelor prezintă riscul de extindere şi obstrucţionare a căilor respiratorii. Nu sunt excluse nici alte complicaţii precum otita, nefrita, afectarea cardiacă şi pulmonară etc.

▪ Viroza

Temperaturile scăzute, cât şi contactul cu persoane afectate de viroză respiratorie favorizează răcelile copiilor.

Există un număr impresionant de viruşi care dau aceste viroze: rinovirusuri, adenovirusuri, rheovirusuri, mixovirusuri, virusul Epstein-Barr şi multe altele.

Cel mai frecvent este afectată zona rinofaringiană, dar și cea a amigdalelor sau a laringelui. Copilul prezintă febră (de obicei, moderată, dar nu este exclusă nici cea de 39-40 grade C), durere în gât, cefalee, secreţii nazale, tuse, stare generală alterată, frisoane, slăbiciune, ameţeli, inapetenţă etc.

Cu cât copilaşul este mai mic, cu atât mai pregnante sunt simptomele. La sugari şi copii foarte mici, virozele mai pot da dureri ale urechilor, vărsături și diaree.

Conform recomandărilor pediatrului, se administrează antiinflamatoare şi antipiretice (de regulă, paracetamol sau ibuprofen) şi medicaţie pentru ameliorarea congestiei nazale și a rinoreei.

Când febra este înaltă şi există riscul de convulsii febrile, se prescriu şi anticonvulsivante.

Copilul trebuie să se odihnească cât mai bine şi să primească o alimentație bogată în vitamine și lichide.

Igiena zilnică a mucoasei nazale este obligatorie.

▪ Gripa

Spre deosebire de viroză, gripa este mult mai periculoasă şi cu o simptomatologie mai severă.

Virusurile gripale existente – de tip A,B şi C – au suferit în ultimele decenii mutaţii multiple.

Acest fenomen a făcut ca gripa să fie şi în zilele noastre o afecţiune de temut, cu risc de deces.

De aceea, o răceală a copilului care debutează brusc şi sever cu simptome pronunţate trebuie să pună orice părinte în gardă.

De exemplu, febra foarte ridicată, însoţită de semne ca frisoane, dureri de cap şi dureri musculare accentuate, fotofobie, respiraţie îngreunată.

O stare de letargie a micuţului, care nu se poate juca, alimenta etc. poate fi, de asemenea, un indiciu de gripă. Uneori este prezentă şi diareea.

Orice suspiciune de gripă necesită un consult al copilului. În prezent, există teste speciale care confirmă sau infirmă diagnosticul de gripă.

După examinarea micuţului de către un medic infecţionist şi efectuarea de analize specifice se recomandă cel mai adecvat tratament. În anumite cazuri se impune internarea copilului în spital.

▪ Otita medie

Sugarii și copii mici sunt de departe cei mai predispuși la apariția infecțiilor urechii.

Această predispoziţie se explică prin însăşi anatomia aparatului auditiv.

La cei mici, trompa lui Eustachio – element care asigură drenajul între urechea medie și rinofaringe – este foarte scurtă.

Există însă şi alţi factori de risc precum lipsa hrănirii la sân (privarea de anticorpii materni), infecţiile respiratorii repetate, folosirea suzetei şi alţii. În anotimpul rece, cea mai des întâlnită formă de otită la copii este otita medie. Aceasta poate fi, de obicei, acută sau seroasă. Cauzele sunt predominant bacteriene şi, mai rar, virale.

Otita medie acută rămâne cea mai problematică, deoarece disconfortul cauzat celui mic este important. În urechea medie are loc o inflamaţie, însoţită de acumulare de lichid. Copilul suferă de dureri mari ale urechii, febră ridicată şi de pierderea auzului. Este agitat, nu poate dormi bine şi refuză alimentaţia. Pot să apară inclusiv greaţa şi vărsăturile.

Otita medie seroasă, instalată pe fondul unei răceli, este mai uşor de suportat. Cel mai deranjant lucru pentru copil este afectarea auzului, însoţită adesea de perturbarea capacităţii de susţinere a echilibrului. Aceste simptome pot persista mai mult de o lună de zile.

În ambele forme de otită medie se tratează în special simptomele. Astfel, în funcţie de tipul de otită şi de gravitatea infecţiei, medicul recomandă tratament cu antibiotic sau doar cu antiinflamatoare, antipiretice și analgezice. Otita acută se vindecă în circa o săptămână, iar cea seroasă, ceva mai greu – în jur de 3-6 săptămâni.

▪ Bronşita acută

Bronşita este o altă afecţiune comună în sezonul rece. Aceasta apare ca urmare a inflamării mucoasei bronşiilor – căi respiratorii care conduc aerul către plămâni.

La originea inflamaţiei se pot afla viruşi (de exemplu, cel gripal, paragripal sau adenovirusuri), dar şi bacterii precum streptococul, Haemophilus influenza sau pneumococul.

Bronşita debutează ca o răceală – cu febră uşoară, durere în gât, secreţii nazale etc. După câteva zile copilul începe să prezinte tuse, respiraţie îngreunată, uneori şuierătoare, dureri în zona pieptului.

Micuţul poate avea o stare generală alterată, însoţită de dureri musculare şi slăbiciune. Tusea, la început seacă, devine în decurs de câteva zile productivă.

Bronşitele impun prezentarea la medic cu copilul pentru consult şi investigaţii. Pe baza acestora se prescrie un tratament corect şi, foarte important, sunt excluse afecţiuni mai grave precum pneumonia.

▪ Bronşiolita

Bronşiolita reprezintă inflamarea bronşiolelor, căi respiratorii de calibru mai mic decât bronşiile, situate adânc în plămân.Boala afectează cu precădere nou-născuţii şi copii mici de până la 2 ani.

Este o afecţiune virală, virusul sincitial respirator fiind responsabil de peste jumătate din cazuri.

Bronşiolita se instalează iniţial sub forma unei răceli. Ulterior apar tusea persistentă şi respiraţia îngreunată.

De altfel, cel mai supărător simptom este respiraţia tot mai dificilă a copilului. Din cauza îngustării bronşiolelor, micuţul respiră tot mai des (se pot depăşi 60 de respiraţii/minut) în încercarea de a primi aerul necesar.

Pe fondul insuficienţei oxigenului ajuns în plâmâni există riscul de scădere a concentraţiei de oxigen din sânge (hipoxie). Totodată, este posibilă creşterea concentraţiei de dioxid de carbon (hipercarbia). De aceea, copilul poate prezenta cianoză (învineţire) în zona gurii şi a extremităţilor.

Pot fi prezente şi simptome digestive precum greaţă, vărsături, balonare etc.

Prezentarea la medic este obligatorie, deoarece agravarea insuficienţei respiratorii pune în pericol viaţa celui mic.

Tratamentul constă, de regulă, în oxigenoterapie, administrare de preparate pentru fluidizarea secreţiilor bronsice şi de antitermice. Doar suprapunerea cu o infecţie bacteriană asociată celei virale impune terapia cu antibiotice.

▪ Laringita acută

Laringita acută apare, de regulă ca o infecţie asociată altor inflamaţii ale căilor respiratorii. Virozele respiratorii şi gripa se încriu printre cele mai comune afecţiuni care duc la inflamarea laringelui în cazul copiilor mici.

Răguşeala caracteristică este însoţită de, la caz la caz, de simptome precum febră, dureri de cap, frisoane, astenie, durere sau usturime la nivelul faringelui, respiraţie dificilă. Mai pot fi asociate tusea, durerile musculare şi/sau articulare.

Laringita acută poate fi de origine virală, bacteriană sau, mai rar, micotică (produsă de ciuperca Candida albicans).

Medicul va recomanda, în funcţie de simptomele prezente şi de vârsta copilului, antiinflamatoare, antitermice, antitusive şi expectorante. Doar laringita bacteriană necesită tratament cu antibiotic.

▪ Pneumonia

Pneumonia reprezintă inflamarea ţesutului pulmonar în urma unei infecţii bacteriene sau virale. Este o boală cu incidenţă mare în lunile reci şi deosebit de periculoasă pentru copiii mici.

Poate fi produsă de infecţia cu Streptococcus pneumoniae, însă sunt mulţi alţi agenţi patogeni responsabili de pneumonie. De exemplu, Stafilococul auriu, Mykoplasma pneumoniae sau Haemophilus influenza.

În timpul iernii, apare mai des pneumonia bacteriană tipică. Febra, episoadele repetate de frison şi tusea persistentă se numără printre simptomele de debut al bolii. Totodată, copilul prezintă o stare generală sever alterată.

Mai ales în pneumonia cu Streptococcus pneumoniae respiraţia este grav afectată şi poate fi chiar dureroasă.

Diagnosticul se pune în urma mai multor investigaţii (auscultaţia pulmonară, hemocultură, examen al sputei, radiografii etc).

Pneumonia bacteriană se tratează obligatoriu cu antibiotic. Este posibil să fie necesare oxigenoterapia şi, în cazuri grave, respiraţia artificială. Prezentarea cu copilul la medic de la primele semne de boală reduce riscul de complicaţii. Acestea pot fi extrem de grave, mergând până la deces. Un tratament corect şi urgent favorizează vindecarea şi recuperarea mai rapidă a micuţului.

Este important de ştiut că o parte dintre aceste afecţiuni pot fi prevenite prin vaccinare încă din primul an de viaţă. Este cazul gripei şi al anumitor forme de otită sau pneumonie.

De asemenea, un copil care beneficiază de alimentaţie corespunzătoare, odihnă şi mișcare fizică regulată va fi mai rezistent în faţa bolilor.

Pe de altă parte, în sezonul rece, copiii trebuie feriţi de aglomeraţii şi de persoanele potenţial bolnave.

Aşadar, deşi copiii nu pot fi protejaţi pe deplin de afecţiunile de sezon, câteva reguli şi măsuri simple vor reduce drastic frecvenţa îmbolnăvirilor.