Acomodarea copilului cu grădiniţa

Mersul la grădiniţă reprezintă o schimbare foarte mare în viaţa oricărui micuţ, în special atunci când acesta nu a mers anterior la creşă. Dintr-o dată, copilaşul trebuie să petreacă ore întregi departe de membrii familiei şi de casă, să se joace cu copii pe care nu îi cunoaşte, să asculte de adulţi cu care nu este obişnuit, să mânânce şi să doarmă fără rugăminţi şi alinturi.

Sunt multe lucruri noi cărora trebuie să le facă faţă şi este firesc ca începutul să i se pară greu. Chiar foarte greu.

Se consideră că vârsta optimă pentru grădiniţă este de trei ani, dar acesta nu este un standard obligatoriu. Unii copii sunt pregătiţi să meargă mai devreme, alţii mai târziu. Sunt şi copilaşi care nu reuşesc să se adapteze deloc la grădiniţă, în ciuda strategiilor adoptate de părinţi sau educatori.

Ce dificultăţi poate întâmpina copilul

Cei mici se pot confrunta cu multe probleme în primele săptămâni sau chiar luni de grădiniţă. Iată câteva dintre acestea:

• Copilul plânge neconsolat. Foarte mulţi copii plâng când sunt duşi şi lăsaţi la grădiniţă. Uneori plânsul începe încă de acasă, alteori atunci când micuţul îşi vede părintele că pleacă şi îl lasă acolo. Chiar şi copiii mai curajoşi, care nu simt nevoia să plângă iniţial, se lasă pradă lacrimilor văzând plânsul persistent al altor colegi. După cât timp nu mai plânge cel mic la grădiniţă? Nu se poate da un răspuns general valabil, deoarece aici sunt implicaţi foarte mulţi factori: felul de a fi al copilului, nivelul lui de dezvoltare, cât de mult îl sprijină părinţii, ce strategii adoptă educatoarele etc.
• Copilul se simte abandonat. Orice copil poate experimenta acest sentiment măcar pentru o scurtă perioadă. Însă, riscurile sunt mai mari atunci când micuţul a început grădiniţa fără să fie pregătit pentru această etapă şi fără să i se fi explicat din vreme ce este grădiniţa sau de ce este important să meargă acolo. Dacă celui mic îi sunt oferite sub o formă adecvată aceste informaţii şi acesta vede că părinţii îi acordă acasă aceeaşi dragoste şi atenţie, pericolul de a percepe grădiniţa ca un abandon este mult diminuat.
• Copilul stă nemâncat. La această vârstă, numeroşi copii sunt obişnuiţi să li se ofere întotdeauna mâncarea preferată, să fie rugaţi să mânânce, să li se îngăduite un program de masă fără limite şi tot aşa. La grădiniţă se încearcă respectarea unor reguli mai stricte, iar copiii sunt trataţi în mod egal. Toţi trebuie să mânânce ce li se pune în farfurie, de preferinţă singuri, la anumite ore şi într-un interval anume. Cine nu se conformează riscă să rabde de foame. La unii copii efectul impunerii acestor reguli în cadrul grădiniţei este pozitiv, cel puţin după primele săptămâni. Micuţii încep să mânânce mai repede şi mai bine decât o făceau înainte, lucru constatat şi de părinţi. Altora le este mai greu să se obişnuiască şi stau nemâncaţi până ajung acasă.
• Copilul nu reuşeşte să socializeze. Este o situaţie destul de comună, mai ales la copiii care nu au fraţi sau surori, nu deţin experienţa colectivităţii şi sunt obişnuiţi doar cu prezenţa părinţilor sau a anumitor adulţi. Unui astfel de copil îi poate fi extrem de dificil să se adapteze condiţiilor de la grădiniţă, care presupun integrarea într-o colectivitate şi un anumite grad de independenţă din partea copilului. Dacă micuţul este şi introvertit, lucrurile se complică şi mai mult. Cel mic se poate simţi inconfortabil într-un asemenea mediu, cu copii de toate genurile, ritm alert şi zgomot din plin.
• Copilul nu se descurcă singur. Unul dintre scopurile grădiniţei este să îi înveţe pe cei mici să fie mai independenţi şi să facă diverse lucruri fără ajutorul celor din jur. De obicei, pe măsură ce cresc, copiilor le place tot mai mult să se îmbrace singuri, să se spele pe mâini sau să ducă linguriţa la gură ei înşişi. Anumiţi copii ar putea să nu găsească deloc distractiv acest lucru. Ei trebuie sprijiniţi de părinţi, dar şi de educatori pentru a descoperi că este un mare avantaj să nu depinzi de ajutorul altora.

Ce măsuri pot ajuta

Pentru ca acceptarea şi integrarea să aibă loc cât mai uşor, psihologii le fac părinţilor o serie de recomandări:

• Înscrierea copilului la grădiniţă atunci când acesta este pregătit. Ar fi ideal ca părinţii să nu forţeze începerea grădiniţei dacă simt că micuţul lor nu ar fi gata pentru această schimbare, din punct de vedere intelectual şi emoţional. Aceştia trebuie să observe cu atenţie comportamentul copilului, urmărind în ce măsură reuşeşte acesta să se adapteze unui program, să îşi exprime nevoile sau să se obişnuiască în compania unor copii sau a unor persoane străine. Gradul de independenţă la care aspiră cel mic indică, de asemenea, faptul că este pregătit să se descurce cu mai puţin ajutor şi să exploreze lucuri noi.
• Familiarizarea cu ideea că va merge la grădiniță. Copilul trebuie să afle din timp ce este grădiniţa, de ce merg copiii acolo, ce program şi ce tip de activităţi sunt la grădiniţă etc. Lucrurile trebuie prezentate cu onestitate, fără a idealiza exagerat acest loc. Mai mult, o plimbare în zona grădiniţei, preferabil la ora când micuţii se joacă în curte, îl va ajuta pe copil să înţeleagă şi mai bine ce presupune mersul la grădiniţă.
• Consolidarea sentimentului de independenţă. Pentru a diminua dependenţa de părinţi a copilului, specialiștii îndeamnă ca, la locurile de joacă, aceştia să îl lase cât mai des pe micuţ în compania altor copii, iar ei să supravegheze discret joaca lui.
• Rămânerea în preajma copilului în primele zile de grădiniţă. Sunt grădiniţe care încurajează această practică şi anume prezenţa mamei sau a altui adult preferat de copil în apropierea zonei de activităţi a celui mic. Copilul ştie că mama este acolo, în cazul în care i se face dor de ea, şi poate chiar să meargă să-i vorbească din când în când. Această nevoie a copilului scade, în multe cazuri, treptat, iar integrarea se produce mai uşor şi cu mai puţine dificultăţi. Este, de asemenea, important să i se explice micuţului că mama lui poate fi contactată oricând el are o problemă mare (chiar şi atunci când nu se află în incinta grădiniţei) şi va veni cu siguranţă să îl ia la încheierea programului de grădiniţă.
• Alegerea unei jucării speciale pentru grădiniţă. Strategia aşa-numitelor „jucării de alinare” dă roade în cazul multor copii. Micuţul poate lua cu el o jucărie care să joace rolul de prieten la grădiniţă. Aceasta îi va alina dorul de casă şi îl va însoţi peste tot pe cel mic.
• O atitudine pozitivă şi din partea părinţilor. Adesea, părinţii sunt la fel de afectaţi ca şi copiii lor de începerea grădiniţei. Lacrimile şi îngrijorarea lor nu trec neobservate de către cei mici care preiau aceste sentimente negative. De aceea, însuşi părinţii trebuie să privească cu bucurie acest moment din viaţa copilului lor. Să fie veseli când îşi lasă copiii la grădiniţă şi la fel când vin să îi ia.
• O bună comunicare cu personalul grădiniței. Educatorii trebuie să aibă cât mai multe informaţii despre copil pentru a-l ajuta să se integreze. Este importantă păstrarea unei legături permanente cu personalul grădiniţei pentru a afla ce problemă întâmpină copilul, ce progrese înregistrează, cum mânâncă sau cum doarme, cât de bine reuşeşte să se integreze în colectiv şi să facă faţă activităţilor.
• Înţelegerea motivelor pentru care copilul refuză grădiniţa. Copiii spun că nu mai vor să meargă la grădiniţă din motive mai mult sau mai puţin întemeiate. Indiferent de natura lor, aceste motive trebuie aflate şi discutate pe înţelesul copilului. Unele vor putea fi lămurite sau rezolvate, altele pot impune schimbarea grădiniţei sau chiar renunţarea la aceasta. Important este ca problemele micuţului să nu fie negijate, iar soluţia aleasă să fie cea mai potrivită pentru situaţia lui.

Așadar, când vă hotărâți să vă înscrieți copilul la grădiniță, nu neglijaţi pregătirea acestuia pas cu pas. Alegeţi cu grijă grădiniţa copilului şi fiţi şi voi pregătiţi pentru marea schimbare. Copilul creşte şi trebuie să ţineţi pasul cu noile provocări din viaţa lui. Mult succes, dragi părinţi!