Cum impunem reguli copiilor?

Cum ar arăta lumea fără reguli? Probabil că este destul de greu să ne imaginăm cum ar fi totul fără să existe anumite limite ori tipare de care să ţinem cont. Învăţăm regulile încă de mici, ne obişnuim cu ele şi, pe tot parcursul vieţii, încercăm să le respectăm. Tocmai de aceea, este foarte important să ştim cum să impunem aceste reguli şi copiilor noştri.

Orice copil are nevoie de limite clare pentru a se dezvolta corect

Fiecare părinte ar trebui să aleagă regulile pe care micuţul trebuie să le respecte, în funcţie de vârsta şi de nivelul de dezvoltare al copilului. Nu îi cereţi micuţului dumneavoastră anumite lucruri și nu îi impuneți limite pe care nu este capabil să le respecte. Unul dintre cel mai des întâlnite exemple este folosirea oliţei. Mulţi părinti se aşteaptă ca cel mic să folosească oliţa, la o vârstă la care copilul nu îşi controlează prea bine reflexul sfincterian.

De asemenea, părinţii trebuie să fie constanţi în aplicarea regulilor pe care le cer, astfel încât copilul să nu devină confuz. Totodată, regulile impuse nu trebuie să îi submineze personalitatea micuţului. Copilului trebuie să i se explice permanent de ce este nevoie de aceste reguli.

În acelaşi timp, părinţii ar trebui să găsească şi modalităţile prin care copilul ar putea să participe la stabilirea anumitor limite. (De exemplu: întrebare: Cum ar trebui să păstrăm ordinea în casă? răspuns: Fiecare trebuie să pună lucrurile în ordine, inclusiv jucăriile).

Părinţii trebuie să fie exemplu pentru respectarea regulilor impuse

Copii observă foarte rapid comportamentul adulţilor şi sunt suficient de inteligenţi încât să remarce atunci când aceştia greşesc. De altfel, modelul oferit de părinţi este principala sursă de inspiraţie pentru cel mic, mai ales la nivel comportamental.

Aşadar, părinţii trebuie să le ofere celor mici credibilitate și să respecte, la rândul lor, regulile impuse în spațiul casei.

În acest caz, ar trebui evitate momente de genul: „Este frig afară. Nu vrei să îţi pui mănuşile?”. Formularea corectă ar putea fi: „Trebuie să ne punem mănuşile. Acelaşi lucru îl fac și eu, acum este rândul tău”.

Pe de altă parte, copilul trebuie să înţeleagă că anumite reguli nu trebuie negociate, cum ar fi ora de somn sau spălatul pe mâini înaintea mesei.

Regulile trebuie sa fie ferme, iar părinţii consecvenţi în aplicarea lor

Fiecare părinte trebuie să fie hotarât atunci când cere copilului să respecte regulile. Copilul simte când părintele este nehotărât şi, uneori, profită de acest lucru. De asemenea, este foarte importantă conectarea cu copilul. Părintele trebuie să îl privească în faţă şi să se asigure că mesajul ajunge în mod corect la el. Tonul vocii nu trebuie să fie ridicat, pentru că scopul nu este a-i arăta copilului cine impune regulile. Acestea se construiesc prin empatie, consecvenţă şi calm.

Indiferent de regulile pe care le impunem celor mici, trebuie să ţinem cont de faptul că ei sunt în formare, iar rolul părinţilor este acela de a-i ghida și ajuta.