Dezvoltarea limbajului poate fi stimulată cu eficacitate prin joc și abilități sociale

Jocul și socializarea conduc către o dezvoltare a limbajului cel puțin la fel de importantă terapia structurată.

Terapia logopedică este extrem de importantă în procesul de stimulare a limbajului, dar trebuie asociată cu activități de joc și socializare, în scopul stimulării eficiente.

Prin joc, copiii răspund cel mai bine la terapia logopedică, vor fi mult mai curioși și motivați să vocalizeze și să emită sunete.

Limbajul se dezvoltă mult mai repede și natural prin joc. Unul dintre obstacolele fundamentale în autism îl reprezintă dificultatea pe care o are copilul de a învăța prin observare naturală.

Având posibilitate de a se juca și a interacționa social, copilul diagnosticat cu spectru autist va învăța cum să obțină informații din experiențe zilnice.

Daca copiii tipici obțin cea mai mare parte a informațiilor observându-i pe ceilalalți, copiii cu TSA au nevoie să fie învățați direct.

„Persoanele cu autism nu reușesc să adune practic piesele cap la cap să creeze un puzzle, lor le lipsește imaginea de ansamblu. Dar sunt destul de raționali, chiar dacă sunt non-verbali, sau dacă nu ajung să dobândească foarte multe comportamente funcționale. Ei nu jonglează cu informațiile, sau cu diverse mecanisme astfel încât să obțină anumite beneficii, nu reușesc să treacă din concret în abstract, prin urmare nu pot înțelege noțiuni precum bine-rău. Concret copilului autist trebuie să-i spui care este rezultatul la care ar putea ajunge, care este beneficiul pe care-l obține dacă întreprinde un anumit lucru. Deci cumva ei au un comportament de adult chiar dacă sunt copii, sau unul primitiv dacă nu reușesc să se integreze foarte mult și să dobândească abilitățile necesare” – Daniela Bololoi, fondator al Asociației Help Autism și mama unui copil cu TSA.

 

„Socializarea este foarte greu de dobândit și pentru asta este nevoie ca cel mic să se deplaseze foarte mult în medii cât mai diferite, cu copii tipici. Asta înseamnă ca el să meargă la foarte multe activități extracurriculare, din care să învețe să interacționeze și să reacționeze indiferent de mediul în care se află, pentru că inițial el răspunde și se raportează foarte mult la terapeut, și doar la acesta. Nu reușeșeste să răspundă nici părintelui, abia ulterior el va răspunde și persoanelor apropiate. Este necesar ca el să ajungă la spontaneitate și naturalețe, indiferent de context” – Daniela Bololoi.

Despre autorul acestui articol:

Andreea Năstase este psiholog logoped cu drept de liberă practică în psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihoterapie cognitiv comportamentală, având o experienţă de 10 ani în domeniul educaţiei ce au rezultat în competenţă desăvârşită în stimularea, dezvoltarea şi corectarea limbajului verbal şi non-verbal.

Click pentru a citi un articol al logopedului despre Dezvoltarea limbajului pe etape de vârstă.