Dr. Mădălina Truică – Adevărul despre „porția de dulce” a copiilor
În apropierea Paștelui, Mădălina Truică, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice îi atenționează pe părinți în privința zahărului consumat de cei mici.
Copiii iubesc să mănânce dulciuri, însă majoritatea produselor la care avem acces cel mai ușor conțin cantități mari de zahăr, care consumate în exces dăunează organismului, mai ales în cazul copiilor.
Care este cantitatea potrivită de dulciuri pe care un copil ar trebui să o consume sau să nu o depășească pentru a evita orice risc asupra sănătății?
Potrivit ultimelor recomandări ale Societății Americane de Cardiologie, copiii cu vârsta cuprinsă între 2-18 ani nu ar trebui să consume mai mult de 25g de „zaharuri adăaugate” într-o zi.
În categoria zaharurilor „adăugate” intră zahărul (inclusiv cel brun), mierea, siropul de agave, siropul de arțar sau alte tipuri de siropuri.
Știind că o linguriță de zahăr sau de alt îndulcitor are aproximativ 4 grame, este ușor de contorizat zahărul, mierea sau siropul pe care îl adăugăm pentru a îndulci orezul cu lapte, ceaiul sau alt preparat pe care îl servim celui mic.
Dar, cum în cele mai multe cazuri, zahărul provine din dulciuri „ambalate”, devine necesar să consultăm eticheta dulciurilor cumpărate din supermarket pentru a putea calcula câte grame de zaharuri sunt conținute în cantitatea pe care urmează să o consume copilul.
Ce alternative de îndulcitori se recomandă pentru ca un copil să își primească „porția de dulce”? Sunt produsele no sugar, îndulcite cu ștevie (ciocolata, napolitanele sau alte dulciuri) o variantă potrivită?
Produsele „no sugar” nu conțin zahăr, dar pot conține alte ingrediente (spre exemplu, margarine vegetale) care nu ar trebui să se regăsească în alimentația unui copil. Cu alte cuvinte, un produs „no sugar” nu înseamnă neaparat că este și sănătos.
Cu privire la îndulcitorii care nu aduc calorii, aceleași recomandări precizează că aceștia ar trebui evitați datorită lipsei de studii privind siguranța lor în alimentația copiilor.
Cu ce putem înlocui dulciurile care conțin cantități mari de zahăr pentru copii? Este mierea o soluție potrivită sau și aceasta ar trebui evitată?
Mierea intră și ea în categoria ”zaharurilor adaugate” care nu ar trebui să depășească cele 25 g într-o zi. Desigur, reprezintă o alternativă sănătoasă la zahăr, dar nu poate fi consumată fără măsură.
Cea mai bună alternativă la dulciurile care conțin zahăr o reprezintă fructele, care aduc cantitatea de zaharuri naturale, de care are nevoie un copil.
Este important de precizat că fructele, deși conțin zaharuri, acestea nu vor fi contorizate pentru că sunt naturale.
În schimb, nu se poate spune același lucru despre zaharurile conținute în sucul proaspăt stors din fructe.
Deși sunt naturale, ele ar trebui contorizate, un pahar de fresh de portocale conținând întrega cantitate de zaharuri admisă într-o zi!
Ce ingredient ar trebui să conțină dulciurile preparate în casă pentru a fi cât mai sănătoase?
Eu le recomand pacientelor mele să adapteze rețetele de dulciuri pentru cei mici după câteva reguli:
– să reducă pe cât posibil cantitatea de zahăr necesară pentru un desert sau să aleagă să prepare tarte cu fructe, în locul deserturilor cu creme;
– să folosească un amestec de făină albă cu făină integrală;
– să nu folosească margarine vegetale la prepararea deserturilor;
– să folosească tăvi mai mici pentru prepararea dulciurilor, pentru a nu rămâne cu cantități mari, pentru mai multe zile;
– să calculeze cantitatea de zahăr per porție, pentru a putea ști cât poate să consume cel mic.
De la ce vârstă ar trebui copiii să primească ceva dulce?
Sub vârsta de 2 ani, nu este recomandat ca un copil să primească produse care conțin zahăr sau alți înlocuitori. Iar peste vârsta de 2 ani, zaharurile ar trebui contorizate.
Ceea ce este important de precizat este că zahărul nu aduce niciun beneficiu nutrițional organismului.
Ideal este ca celor mici să le asigurăm aportul de zaharuri din surse naturale, precum fructele, legumele, pâinea integrală, orezul brun, pastele integrale etc.
