De ce copilului tău nu-i place să adoarmă devreme?

Ritualul de culcare începe pentru mulți copii în fiecare seară în jurul orei 20:00 și se încheie după lungi rugăminți pe la orele 22:00.

Seara se derulează un interval obositor pentru părinți. Un pahar de apă, un pipi, o poveste, iară pipi… Uite așa trec vreo două ore până în sfârșit să încheiați tevatura. Vă așezați liniștiți pe canapea după ce ați închis ușa la dormitorul copilului. Când auziți dintr-odată că cel mic vă strigă din nou. Spune că nu îi este somn și mai vrea o poveste. Cu greu trageți de voi și executați cererea, a mai trecut jumătate de oră, a adormit, pe canapea lângă voi, nu în patul său, sau poate ai adormit tu alături de el, în camera sa.

Dar de ce nu vrea niciodată copilul tău să adoarmă la ora la care se presupune că toți micuții merg la culcare?

Un pediatru și un psiholog ne oferă răspunsurile

Vrea să petreacă timp cu tine

„Copilul are nevoie de o conexiune puternică cu părinții lui. Când aceștia lucrează mult, ei ajung seara târziu acasă, petrec puțin timp cu familia și apoi se face deja ora de culcare”, spune psihologul Florence Millot.

Conform acesteia, pentru ca un copil să accepte să meargă la culcare, este important să-i acorzi cel puțin 20 de minute de timp petrecut exclusiv împreună cu el. Fără telefon, nu în fața televizorului!

„Este important să creezi un mediu calm și seren pentru a-l liniști pe copil atunci când ești alături de el. Este mai de preferabil să meargă poate la culcare cu o jumătate de o oră mai târziu pentru ca el să poată petrece puțin timp alături de întreaga familie. Dacă îl forțați să adoarmă mai devreme, înainte de a petrece timp cu el, există posibilitatea ca el să se trezească în timpul nopții și să vă caute”, spune Millot.

Copiii pot de asemenea percepe ora de culcare drept un abandon din partea părinților.

„Mulți au impresia că îi trimitem la culcare ca să scăpăm de ei. Văd somnul precum o pedeapsă și refuză deci să doarmă”, sugerează medicul pediatru Catherine Gueguen.

Nu grăbiți deci lucrurile. Ia-ți timpul necesar pentru a-ți trimite copilul la culcare.

Frica

Poveștile cu lupi și baba-cloanțe abundă bibliotecile pentru copii, acestea nu sunt destinate însă tuturor vârstelor.

„Aceste tipuri de basme nu sunt destinate copiilor mai mici de cinci ani, înainte de vârsta aceasta ei nu au capacitatea de a face față fricii. Ideea că vor fi lăsați singuri amplifică această teamă.

Dacă după vârsta de cinci ani copilului îi este teamă să meargă la culcare singur, sau dacă plânge în fiecare seară, există acolo o reală angoasă și trebuie dus la un specialist”, avertizează pediatrul Florence Millot.

Angoase mai profunde

Refuzul de a merge la somn poate proveni încă din perioada conceperii copilului, sarcinii sau nașterii acestuia.

„Dacă a existat o problemă înainte de naștere sau la naștere, părintele va proteja sau va supraveghea copilul prea mult. Un an sau doi ani mai târziu, copilul menține acest obicei și refuză să doarmă singur “, explică Florence Millot.

Uneori, chiar și în absența unei probleme, este suficient ca părintele să fi avut anxietăți în a-și lăsa bebelușul să doarmă singur, astfel încât copilul ajunge să nu vrea să se mai desprindă de părinte înainte de culcare.

Schimbările sau tensiunile care se pot petrece în familie, pot fi de asemenea o sursă de anxietate.

„Când există un conflict între părinți, la locul de muncă sau urmează să se nască un alt frățior, cel mic refuză să doarmă pentru că nu dorește să rateze nicio informație”, informează psihologul.

Pentru a maximiza șansele de a-ți vedea copilul adormit la ora 20:30, învață-l să-și asculte corpul.

„Trebuie să le explici copiilor cum să recunoască semnele atunci când li se face somn, să le spui că dacă par să le sesizeze atunci este timpul să meargă la culcare”, adaugă Catherine Gueguen, citată de Le Figaro.