Logoped Andreea Năstase: Timiditatea la copil
Timiditatea constituie o lipsă de siguranță în relațiile pe care o persoană le are cu ceilalți.
O anumită reținere este naturală la copii pentru că ei trebuie să învețe să-i evalueze pe ceilalți, să se supună judecății lor și să le acorde celor din jur încredere.
Această reținere poate deveni însă agravantă atunci când se manifestă în timiditate cronică, care conduce copilul la diferite forme de evitare:
• Refuză să iasă din casă
• Se abține să pună întrebări
• Se privează de jocul cu ceilalți copii
• Întoarce mereu privirea
• Vorbește atât de încet încât abia se aude
• Nu-și exprimă cererile
• Capătă diferite tulburări de comunicare
Copilul timid se teme foarte tare de ceilalți și de judecata pe care o pot face cei din jur asupra lui.
El are puțină stimă de sine și nu realizează că posedă o personalitate care-i este proprie.
Timiditatea cronică se întâlnește atât la copiii prea alintați, cât și la cei care au suferit de carență afectivă.
Copilul care trăiește într-un context familial foarte protejat poate căpăta impresia că viața lui nu există în afara iubirii care i se poartă.
El trăiește într-o formă de cocon, protejat de pericolele exterioare.
Invers, copilul care este privat de afecțiune și înțelegere sau care evoluează într-un mediu familial conflictual poate căpăta și el o puternică timiditate. Apar disprețul de sine și teama că ceilalți își dau seama de lipsa lui de valoare.
Timiditatea nu este ereditară. O întâlnim adesea la copiii cu părinți timizi la rândul lor, însă transmiterea se face atunci prin exemplul personal. Copilul reproduce neîncrederea cu privire la celălalt, pe care o observă la părinte.
Pentru a ajuta în mod eficient un copil, trebuie înțeles că în spatele timidității lui se află întotdeauna teama și judecata celorlalți. Este necesară creșterea stimei de sine astfel încât copilul timid să realizeze că este o valoare în ochii lui și ai celorlalți.
Despre autorul acestui articol:
Andreea Năstase este psiholog logoped cu drept de liberă practică în psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihoterapie cognitiv comportamentală, având o experienţă de 10 ani în domeniul educaţiei ce au rezultat în competenţă desăvârşită în stimularea, dezvoltarea şi corectarea limbajului verbal şi non-verbal.
Aceasta susţine diferite ateliere de dezvoltare personală pentru copii, ateliere de dicţie pentru copii, prezentări şi cursuri în domeniul psihologiei şi logopediei.
Iubeşte extrem de mult să lucreze cu copiii, să se joace şi să intre în lumea lor, având o mare satisfacţie când aceştia înregistrează progrese şi rezultate pozitive în terapia logopedică şi intervenţia psihologică.
„Nu cred că mi s-ar fi potrivit altă meserie decat cea pe care o am astăzi!
Mă regăsesc în totalitate în următorul enunţ: Singurul mod de a realiza lucruri extraordinare este să iubeşti ceea ce faci!”
