Cum pregătim copilul pentru o intervenţie chirurgicală

Deşi nu este de dorit, copiii pot avea nevoie de anumite intervenţii chirurgicale, mai simple sau mai complexe.

Astfel de evenimente produc un noian de îngrijorări şi temeri în rândul părinţilor. Pe de altă parte, copiii aflaţi în această situaţie trebuie să facă faţă unei multitudini de provocări: teama de operaţie şi eventualele dureri de după, separarea de părinţi în timpul intervenţiei, împrejurări şi persoane nefamiliare lor, tratamentul postoperator şi perioada de recuperare etc.

Nu este deci surprinzător ca micuţii să sufere de anxietate, lipsa poftei de mâncare, apatie, nervozitate şi alte probleme psihologice. Specialiştii susţin că o pregătire optimă a copilului în vederea operaţiei (din punct de vedere al informării şi susţinerii psihologice) poate diminua stresul celui mic, înlesnind trecerea peste acest moment dificil.

Pregătirea şi modul de susţinere depind, evident, de vârsta copilului şi de nivelul lui de înţelegere.

Iată, deci, sfaturi pentru a pregăti copilul pentru o intervenție chirugicală în funcție de categoria de vârstă din care face parte.

Pentru nou-născuţi şi copii sub 1 an

Cei mai mici pacienţi nu au nevoie de pregătire, ci doar de căldura şi apropierea părinţilor. Ei depind în totalitate de cei din jur, iar separarea de părinţi şi persoanele familiare lor îi sperie şi le provoacă plânsul.

În general, personalul medical ţine cont de aceste aspecte şi vă va permite să rămâneţi cu copilul cât mai mult posibil, în funcţie de specificul intervenţiei.

Ajută, totodată, să aduceţi în spital obiecte care îi plac micuţului precum suzeta, păturica preferată, animăluţul cel mai drag de pluş, muzica cu care adoarme de obicei etc. Legănarea uşoară, purtatul în braţe şi mângâierile le oferă copiilor mici confort şi siguranţă.

Pentru toddleri (vârsta 1-3 ani)

Deși abilitățile verbale ale copiilor de până la 3 ani sunt limitate, ei pot înțelege totuşi unele lucruri. Nu este deci fără rost să le fie prezentate, în termeni simpli, câteva detalii despre intervenţia prin care vor trece.

Explicaţiile trebuie să se refere la ceea ce copilul va auzi, simți, mirosi, gusta sau vedea. Şi, pentru că teama de durere este una dintre cele mai mari probleme, spuneţi-i că doctorul va avea grijă să nu îl doară nimic. Asiguraţi-l neaparat că veţi fi tot timpul aproape de el, chiar dacă, pentru o vreme, vă veţi afla dincolo de uşa sălii de operaţie.

Această pregătire poate începe cu o zi-două înainte de intervenţie. Şi la această vârstă, din bagajul pentru spital nu trebuie să lipsească obiecte dragi ale copilului. Nu uitaţi de jocuri şi jucării care îl pot înveseli şi distrage de la stresul intervenţiei medicale.

Pentru preşcolari (vârsta 3-5 ani)

Pregătirea preșcolarilor va fi oarecum similară cu cea a toddlerilor, doar că puţin mai elaborată. Copiii între 3 şi 5 ani au o personalitate mai bine conturată şi, în plus, sunt extrem de curioşi. De asemenea, ei dezvoltă o imaginaţie foarte bogată, care poate alimenta şi mai mult frica faţă de intervenţia medicală.

Este deci important să le oferiţi explicații și descrieri simple despre ceea ce vor experimenta. Detaliile pot fi completate cu succes prin imagini sau filme concepute special pentru copiii de aceeaşi vârstă. Deoarece preșcolarii au limite privind înţelegerea conceptului de timp, durata operaţiei poate fi comparată cu cea a vizionării unui episod din desenul animat preferat.

În perioada preoperatorie, implicaţi copilul în cât mai multe jocuri şi activităţi plăcute, dacă sănătatea îi permite. Ca și în cazul celorlalte grupe de vârstă mai mici, lăsaţi-l să ia cu el la clinică jucării sau obiecte care îl înveselesc.

Pentru copii de vârstă şcolară (vârsta 5-12 ani)

Pregătirea copiilor de vârstă școlară poate începe chiar cu o săptămână înainte, deoarece vorbim deja de un alt nivel de înţelegere. Aceştia au capacitatea de a face raționamente logice şi de a înţelege legătura dintre cauză și efect.

În plus, ei sunt mai în măsură să coopereze în sensul pregătirii şi realizării intervenţiei. Oferiți-i copilului explicații pe înţelesul lui despre procedurile prin care va trece, necesitatea intervenţiei medicale şi avantajele acesteia pentru sănătatea sa.

Răspundeţi-i cu răbdare la toate întrebările şi îngrijorările. Copiii de vârstă şcolară se pot teme nu doar de durere, ci şi de moarte. Pentru a putea da răspunsuri adecvate, documentaţi-vă bine înainte, cerând informaţii mai ales de la cei care vor realiza operaţia. Încurajaţi prezenţa prietenilor şi a colegilor copilului şi nu omiteţi să aduceţi la clinică obiecte dragi celui mic.

Pentru adolescenţi (vârsta 12-18 ani)

În cazul adolescenților, pregătirea şi explicaţiile vizavi de operaţie se impun a fi complexe. Aceştia pot înțelege cum funcționează corpul, natura problemei medicale pe care o au și motivul intervenției chirurgicale. Nu de puţine ori, adolescenții doresc să ştie cât mai exact efectele intervenției chirurgicale și ce îi aşteaptă în continuare.

De asemenea, vor să se implice cât mai mult în deciziile care ţin de sănătatea lor.
Şi copiii de această vârstă au temeri legate de iminenţa durerii sau riscul decesului. O parte sunt preocupaţi inclusiv de amploarea cicatricelor chirurgicale. Deci, discuţiile şi întrebările care vă aşteaptă nu sunt deloc uşoare.

De aceea, este recomandat să cereţi sprijinul personalului medical în acest sens şi să nu restricţionaţi întâlnirile copilului cu medicii implicaţi în tratarea celui mic. Nu uitaţi că adolescenţii pot coopera foarte bine în astfel de situaţii, dar au, totodată, tendinţa de a deveni şi necooperanţi sau încăpăţânaţi.

Permiteţi-le să fie înconjuraţi de prieteni în toate etapele tratamentului şi să dispună de mijloacele preferate de deconectare. Puteţi chiar planifica împreună desfăşurarea unor activităţi deosebite după externarea din spital, precum o mică excursie sau participarea la un concert.

Şi părintele are nevoie de pregătire

În mod evident, dacă este ceva minor, este imposibil să nu fiţi stresat sau să nu vă faceţi griji în legătură cu operaţia copilului. Dar, cumva, trebuie să ţineţi situaţia sub control.

Pe de-o parte, pentru că stresul şi anxietatea voastră pot fi transmise şi copilului. Pe de alta, pentru că, lăsându-vă copleşiţi de îngrijorare, nu vă veţi putea susţine copilul aşa cum are nevoie. Nu în ultimul rând, deoarece riscaţi să luaţi decizii greşite.

O măsură care vă va ajuta este informarea temeinică despre intervenţia necesară copilului.

Aşadar:

-Nu ezitați să puneți întrebări personalului medical care se ocupă de cazul copilului. Dacă simţiti că nu aţi înţeles ceva, întrebați din nou.

-Faceți o listă cu întrebările și preocupările pe care le aveţi vizavi de operaţie.

-Dacă informaţiile primite vi se par insuficiente, puteţi completa documentarea din literatura de specialitate disponibilă.

O altă măsură de ajutor este asigurarea suportului psihologic.

De exemplu, este util să:

-Vorbiţi cu persoanele apropiate şi de încredere despre îngrijorările voastre. Este de preferat să nu treceţi de unul singur prin astfel de momente.

-Discutaţi cu alţi părinţi care au avut o experienţă similară cu copilul.

Ţineţi cont de faptul că, în fiecare an, milioane de părinţi trec cu copiii lor prin diverse intervenţii chirurgicale. Iar practica arată că micuţii pregătiţi corespunzător dinainte sunt mai puțin anxioşi și suportă mai ușor procedurile sau tratamentele medicale. Şi părinții pregătiți în mod optim sunt mai în măsură să devină susținători calmi și eficienţi ai copiilor lor.

Astfel, şi voi şi copilul aveţi mai multe şanse să faceţi faţă cu succes acestor situaţii, care pot fi, uneori, deosebit de traumatizante.