Cum a fost primul an de școală al fetiței mele

Prima zi de școală a fost cea mai emoționantă zi, atât pentru fetița mea, dar mai ales pentru mine. Mă întrebam când a trecut timpul așa de repede? Oare cum o să ne descurcăm? Va reuși să fie atentă în clasă? Cum va reacționa la critici? Am ales învățătoarea potrivită? Oare o să îi placă să învețe? Aveam o mulțime de temeri, ca la orice început de drum. Dar cum a fost primul an de școală al fetiței mele? Nu a fost ușor, însă am depășit cu brio multele provocări.

Încă din prima zi de școală, i-am explicat fetiței mele întregul program și pașii pe care trebuia să îi facă. Am repetat cu ea aceste lucruri, pentru a-i elimina teama de necunoscut și a se adapta mult mai ușor.

Am ales învățământul de stat, iar primele săptămâni de adaptare au fost cele mai grele. Ca orice părinte de „boboc”, știam că învățătoarea are un rol cheie în adaptarea fetiței mele, Lorelai.  I-am oferit timp și fetiței mele pentru a se adapta noului ei statut. Prima discuție „reală” cu învățătoarea a avut loc după aproximativ o lună de la începerea școlii, moment în care  am aflat exact cum se comportă fetița mea la școală.

Primele probleme întâmpinate au fost: „sunt prea mulți copii”, „trebuie să alegem un comitet de părinți”, „nu avem manuale”, „trebuie să le confecționăm uniforme” etc. Însă din fericire, în cadrul ședințelelor cu părinții, comunicarea a fost  deschisă și directă, astfel încât să reușim să găsim soluții la problemele ce apăreau. Unul dintre cele mai importante și utile sfaturi primite a fost să nu cumpărăm rechizitele la început de an, fără o discuție prealabilă cu învățătoarea, pentru că multe dintre ele nu vor fi folositoare. Am încercat să cumpăr rechizite de bună calitate. Mi-am dat seama că dacă voi cumpăra un penar ori un ghiozdan de bună calitate, acestea se vor păstra și anul viitor. Același principiu l-am aplicat și atunci câd am cumpărat creioane colorate, pixuri, stilouri ori uniformă.

Și cumpărarea ghiozdanului a fost o provocare. Știam că, din cauza greutății ghiozdanului, foarte mulți copii suferă de dureri de spate și își pot modifica postura. Așa că am ales un ghiozdan micuț (cât să încapă o sticlă de apă și un pachețel) pentru că știam că toate caietele, fișele ori cărțile sunt ținute la școală.

O altă problemă legată de adaptare a fost programul.

Deși avea un program strict și la grădiniță, am încercat să o responsabilizez și mai mult pe fetița mea. În fiecare dimineață, îi vorbeam cât de important este să nu întârzie și să ne organizăm din timp, astfel încât să nu fim pe fugă mereu. Înainte cu aproape două săptămâni de la începerea școlii, am făcut câteva modificări în rutina ei zilnică. O trezeam mai devreme decât în zilele obișnuite de vacanță,  desenam mai mult după-amiaza, pentru ca ea să se adapteze mai ușor programului de școală. Am procedat în același mod înaintea fiecărui început de semestru.

Mi-am dat seama în timp că o bună organizare înseamnă eliminarea mai multor probleme.

Tocmai de aceea, pregăteam încă de seara hăinuțele pentru a doua zi, pachețelul și ghiozdanul. Întotdeauna, am implicat-o și pe ea în acest proces.

Am pornit la drum cu ideea că fiecare copil este diferit. Nu o compar pe fetița mea cu alți colegi de clasă, și descoperim împreună propriile ei talente, interese.

Pe măsură ce Lorelai învăța literele alfabetului, încercam să o fac tot timpul să citească; de la reclamele pe care le întâlneam pe stradă, la etichetele diverselor produse când mergeam la cumpărături ori poveștile pe care le citeam seara, la culcare. Împreună, plăteam cumpărăturile și o lăsam întotdeauna pe ea să socotească ce rest urma să primim la casă, după ce achitam. Toate aceste exerciții au responsabilizat-o și au făcut-o să aplice tot ceea ce învăța la școală.

Pe parcursul primul an de școală, ne-am înscris de asemenea la programul after-school. Este adevărat – a fost și meritul doamnei învățătoare, care a reușit să îi facă pe copii să își dorească să mai rămână la școală după terminarea celor patru ore de cursuri. Este o artă să fii un dascăl bun, iar felul frumos în care fetița mea vorbea despre orele petrecute l-a școală m-a convins că am făcut cea mai bună alegere.  Vreau ca Lorelai să știe că sunt alături de ea și împreună ne vom pregăti pentru viață.