Nevoile speciale ale copiilor care cresc departe de părinţi

Copiii au nevoie mai mult decât orice de prezenţa părinţilor în viaţa lor. Iar, atunci când sunt privaţi de această necesitate firească, efectele sunt dintre cele mai dramatice. Cei mici ajung să crească departe de părinţii lor din diverse motive: sunt abandonaţi, sunt lăsaţi în custodia bunicilor sau a altor rude de părinţii plecaţi la muncă peste hotare, rămân orfani etc.

Din păcate, adesea, ce mici rămân în grija unor persoane în vârstă, fără prea multe posibilităţi financiare şi cu o stare precară de sănătate. Acest lucru afectează o dată în plus suplinirea lipsei părinţilor şi calitatea îngrijirii pe care o primesc copiii.

Consecinţe ale lipsei părinţilor

Din cauza sentimentului de abandon şi a privării afective, se ajunge, în nenumărate cazuri, la o dezvoltare defectuoasă a personalităţii şi identităţii copilului.

Studiile realizate de psihologi au arătat că separarea de părinţi pentru o perioadă îndelungată produce asupra copiilor efecte precum:

• O imagine de sine negativă şi scăderea încrederii în sine;
• Depresie
• Inabilitatea de a exprima emoții;
• Dorinţa de izolare şi imposibilitatea de a se adapta în diverse contexte sociale;
• Iritabilitate crescută;
• Rezultate slabe la şcoală, mergând uneori până la abandonarea şcolii;
• Frecventarea unor anturaje periculoase (copiii pot începe să consume alcool, țigări sau droguri şi chiar să comită infracţiuni.

Ce trebuie să ştie persoanele care au în grijă astfel de copii

Rezultatele unui studiu realizat în 2007 de organizaţia „Salvaţi copiii” cu tema „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă” aduce informaţii importante în acest sens.

Cunoscând ce simt copiii care cresc fără părinţi, cei care au grijă de ei pot să prevină sau să diminueze anumite consecinţe:

▪ Lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită decât cea a tatălui. Pe de-o parte, pentru că aceasta se ocupă de majoritatea treburilor gospodăreşti. Pe de alta, datorită faptului că mama are în general o relaţie mai apropiată şi mai deschisă cu copiii.

▪ Între copii şi rudele în vârstă care îi au în grijă există mari probleme de comunicare. Aceste probleme apar din cauza diferenţei foarte mari între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viaţă diferit.

▪ Adolescenţii resimt nevoia unei comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă în care să găsească sprijin. Adolescentele par a se adapta mai uşor în relaţionarea cu bunicii. Ele au însă nevoie de o comunicare mai strânsă şi mai deschisă cu ei, aşa cum o aveau cu mama.

▪ Când relaţia copiilor cu părinţii de care sunt separaţi rămâne apropiată, constantă, bazată pe încredere şi sinceritate, cei mici acceptă mai uşor lipsa acestora. În schimb, o relaţie rece şi distantă cu părinţii plecaţi departe de casă îi afectează dramatic pe copii.

▪ În ceea ce priveşte efectele asupra învăţăturii, s-a observant că: băieţii au tendinţa de a abandona mai uşor şcoala; atât fetele, cât şi băieţii au tendinţa de a lipsi de la şcoală şi de a acorda tot mai puţin interes şcolii şi temelor pentru acasă.

▪ Copiii (mai ales fetele) consumă o mare parte din timpul lor cu activităţile de îngrijire a gospodăriei.

Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului