Mămico, ce-ai făcut azi?

E târziu, ești frântă, partenerul abia a intrat pe ușă și te întreabă cum ți-a mers ziua. Casa e semivraiște, încă nu ai făcut lista cu ce ai de cumpărat mâine și n-ai apucat să-ți suni mama. Trebuie să-i spui să vă vedeți mâine în parc un pic mai târziu ca să poți ajunge și la pediatru înainte.

Tragic aer în piept și cântărești dacă să înșiri cum te-ai trezit devreme, ai pregătit micul-dejun, ai făcut puțină ordine, ai băgat al spălat  ș.a.n.d. Apoi ai ieșit la plimbare cu cel mic.

Pe terenul de joacă, cineva i-a luat jucăria piciului tău. S-a creat ceva gălăgie, dar ai intervenit și ați remediat problema. Dispoziția lui bebe s-a schimbat și a vrut acasă mai devreme decât de obicei.

Super! Mai puțin timp la joacă, înseamnă mai puțină poftă de mâncare. Și de somn!

V-ați întors acasă, ați tras unul de celălalt să mâncați tot din farfurie. Mai mult tu de el, dar astea-s detalii.

L-ai culcat, cu chiu cu vai, după ce i-ai spus de două ori povestea preferată, pentru că încă avea energie.

Te-ai apucat apoi de strâns niște jucării. Ai crezut că ai timp de o cafea, dar ți-ai amintit de vasele care așteptau să fie strânse. Și rufele! Ai uitat să scoți rufele la uscat. Până le-ai întins, ai apucat să faci cafeaua, s-a trezit și cel mic care avea desigur chef de joacă.

Așa că v-ați jucat, ai pregătit o gustare, ai apucat să citești știrile printre rânduri și te-a sunat sora ta. Pișcotul nu-și mai găsea jucăria preferată și a început să plângă. A trebuit să întrerupi conversația. Ai încercat să-l liniștești și ați început să o căutați împreună. Numai că tot căutând, covorul din dormitor s-a acoperit în mod miraculos de jucării și jucărele. Era timpul să le puneți la loc. Dar ați găsit jucăria căutată, așa că prichindelul nu te-a mai băgat în seamă. Te-ai apucat să faci curat singură.

Toate astea îți străfulgeră mintea în secunda de dinainte de a da răspunsul: „Bine, nimic deosebit. Ne-am plimbat, ne-am jucat și a mârâit puțin la somn, ca de obicei.”

Ți-ar fi prins bine o cafea. Dar parcă o făcusei. A, da. E tot în filtru. Nici nu ai ajuns să o torni în cană. Parcă mai aveai ceva  surorii tale, nu?

Ca mame, mai ales pentru prima oară, avem tendința de a ne subestima eforturile de zi cu zi. Nu e falsă modestie. De prea multe ori e chiar oboseala de a trece în revistă toate micile drame rezolvate din mers, toate lacrimile șterse. Toate zâmbetele cu care am rezolvat obstacole mărunte. Dar fără de care, bebe ar fi crezut că ți-a greșit cu ceva și ar fi început să plângă.

Avem senzația că doar pentru că sunt mici și repetitive, sunt gesturi care n-au nici o greutate. Nu merită menționate. Nu vrea să audă nimeni că ai schimbat scutece. Se înțelege de la sine. Și nici nu e mare filosofie până la urmă. Așa că ne e mult mai simplu să ne rezumăm ziua cu un simplu „Bine. A fost o zi normală.”

Poate noi înțelegem că „normală” nu înseamnă neapărat lipsită de evenimente.

Și acel „bine”? Uneori maschează un „Am reușit să trec și prin ziua de azi, nici eu nu știu cum”. Iar acesta e scenariul cel mai fericit. Acela în care vrem să facem „părințeala” să pară floare la ureche. Doar știm ce facem, nu?

Din neatenție se poate însă întâmpla ca, în timp, fiecare lucru neprevăzut să ne sară tot mai mult în ochi. Și de acolo nu e decât un pas până la a începe să vedem doar lucrurile care ne deranjează. Așa că hai să ne facem timp. Să spunem pe îndelete cum ne-a mers azi. Cu bune și rele.

Creștem omuleți. Iar asta înseamnă zâmbete, lacrimi, nesiguranță, oboseală, surprize, neprevăzut, panică, tandrețe. Și toate „mărunțișurile” pe care alegi să le rezumi cu un vag „bine”.

Să nu lăsăm să devină un obicei să menționăm doar lucrurile ieșite din comun. Căci viața e compusă din obiceiuri mărunte, repetitive, care ne construiesc ca oameni.

„Relele” nu înseamnă că nu ne-am făcut treaba bine sau nu ne-am ridicat la înălțimea așteptărilor. Este terapeutic pentru noi, dar și pentru partener să avem discuția deschisă despre cum ne-a mers ziua. La finalul zilei, chiar și supereroii își dau capa jos înainte de culcare.

Tu, ce ai făcut azi?

Mama și copilul, Gustave Klimt