Dificultățile ce pot apărea în relația părinți-copil-bunici

De foarte multe ori, atunci când apare pe lume un copil, părinții apelează la ajutorul bunicilor. Dacă sunt în apropiere, aceștia sar în ajutor fără să stea prea mult pe gânduri. Au experiență pentru că „au crescut și ei copii” și sunt dispuși oricând să dea sfaturi.

De cele mai multe ori, părinții au foarte mare încredere în bunici. Ei le oferă nepoților dragoste necondiționată (spre deosebire de o bonă). În plus, bunicii sunt mai calmi, mai calzi și au mai multă răbdare cu cei mici. Părinții pot fi stresați, au mai puțin timp la dispoziție și sunt „ocupați cu serviciul”.

Pot apărea însă, anumite situații mai puțin plăcute. Dacă de exemplu bunicii nu țin cont de ideile și sfaturile părinților, le încalcă regulile și le subminează autoritatea. În acest caz, copilul devine confuz. Cel mic va alege însă să țină cont de părerile bunicilor (care de regulă sunt mult mai îngăduitori).

De multe ori, bunicii folosesc metode de educație învechite, sub lozinca: „dacă am reușit să te cresc pe tine, înseamnă ca așa trebuie să îmi îngrijesc și nepotul”. Psihologii spun că, în acest caz, este vorba despre bunici „toxici”. Dar înainte de a-i judeca, trebuie să vă gândiți că de cele mai multe ori, bunicii sunt bine intenționați. Ce trebuie făcut atunci când apar diferențe de opinie între părinți și bunici?

sursa foto: Wood Working Titan

1. Bunicii trebuie să știe de la început care sunt regulile casei

După ce ați decis implicarea bunicilor în creșterea și educarea celor mici, trebui să le expliceați acestora cum ar trebui să se comporte cu cel mic. Pe un ton calm și deschis, explicați-le ce le este permis și ce nu. Totuși, părinții nu ar trebui să fie foarte drastici și ar fi bine să le lase bunicilor o marjă de libertate. Altfel, aceștia pot acumula frustrări, cauza numeroaselor conflicte între cele două generații.

Prezența bunicilor în viața celui mic este foarte importantă. Bunicii îi învață adeseori pe copii să spună poezii, să cânte, să deseneze, să îi dezmierde. Căldura și dragostea bunicilor îl va ajuta întotdeauna pe cel mic să crească sănătos și să devină un adult echilibrat. Bunicii nu trebuie să sufoce copilul cu dragostea lor. Să le ofere timp, principii sănătoase și dragoste, care să contribuie la o educație corectă a copilului.

Profesorul universitar doctor Ion Ovidiu Pânișoară, într-o analiză postată pe internet (performanțe.ro), a remarcat faptul că relația dintre copil-părinte-bunic poate stârni, de multe ori, tensiuni în familie. Uneori, bunicii nu mai văd educația unui copil cu ochi „proaspeți”, dar ei investesc multă dragoste atât în nepot, cât și în părintele acestuia. În acelasi timp, profesorul Pânișoară le recomandă părinților să gândească empatic. În opinia sa, pentru a detensiona relațiile cu bunicii, părinții ar trebui să realizeze o hartă a regulilor (care ar putea fi notată pe o coală de hartie și afișată la vedere). Pe această listă ar trebui trecute atât sugestiile bunicilor, cât și lucrurile pe care părinții le consideră extrem de importante.

sursa foto: Etsy.com

2. Spuneți-le bunicilor ce așteptări aveți de la ei

Psihologii spun că nu numai copii trebuie educați, cât și bunicii lor. De cele mai multe ori, din jenă, rușine sau de teama de a nu izbucni anumite conflicte, părinții evită să le spună bunicilor în mod clar ce așteptări au de la aceștia. Sau ce anume îi deranjează. Aproape inevitabil, conflictul apare, iar buncii se pot supăra dacă bunele lor intenții nu au fost luate în considerare. Pentru a evita astfel de situații, părinții ar trebui să le explice bunicilor încă de la început ce așteptări au de la aceștia. Tonul folosit nu trebuie să aibă tentă de vreun reproș.

sursa foto: Sarah Bessey

3. Explicati-le bunicilor care sunt riscurile metodelor de educație pe care ei le folosesc

Pe lângă confuzie, copiii pot primi de la bunici o educație gresită. Chiar dacă bunicii cred că lucrurile pe care le transmit micuților sunt foarte corecte. Una dintre cele mai întâlnite situații este răsfățul – nu are legătură cu afecțiunea, este vorba doar de lipsa de consecvență a adulților privind anumite comportamente ale copiilor.

De exemplu, în cazul în care mama consideră că cel mic ar trebui să primească o pedeapsă. bunicii intervin în apărarea copilului, pe motiv ca „nu e nimic grav, toți copiii fac asta”! În această situație, părinții se simt frustrați pentru că nu își pot impune autoritatea, iar în acest fel se deteriorează relațiile în familie. În situația în care copilul primește mesaje diferite de la bunici și părinți, va învăța foarte repede că ceea ce nu funcționează în cazul părinților, va avea succes la bunici și va specula întotdeauna un asemenea moment.

Tocmai de aceea, părinții ar trebui să le explice bunicilor, cu tact și cu multă sinceritate, care sunt consecințele acestei situații: copii devin neascultători, prea răsfățați, confuzi, etc. În timpul discuțiilor, părinții trebuie să fie empatici, să le spună bunicilor în mod deschis ceea ce simt. Bunicii trebuie să știe ce trebuie să facă și ce nu, dar în același timp să fie conștienți că sunt un ajutor foarte important în creșterea micuților.

sursa foto: Country Living

4. Lăsați-i pe bunici să aibă momentele lor prețioase cu nepoții

Una dintre cele mai bune metode de a le arăta bunicilor că sunt importanți în creșterea nepoților este să îi lăsați să petreacă timp de calitate cu cei mici. Atâta timp cât lucrurile pe care le fac împreună nu au efecte negative asupra copiilor, aceste momente pot fi o sursă incredibilă de dragoste și căldură.

Întotdeauna, bunicii reprezintă o parte frumoasă și importantă din copilăria copiilor.