Tipuri de temperamente şi educaţia copilului

Tipuri de temperamente şi abordarea educaţiei copilului în funcţie de acestea

Temperamentul, adică acel set de caracteristici propriu fiecăruia, cu rol definitoriu în modul nostru de a aborda lumea înconjurătoare, se conturează de timpuriu în copilărie. Pentru a stabili o relaţie bună cu copilul şi a găsi calea optimă de abordare a educaţiei acestuia, părinţii trebuie să cunoască şi să înţeleagă tipul de temperament al micuţul lor.
Mai întâi de toate, este bine să se renunţe la prejudecata conform căreia ar exista temperamente ideale ori caracteristici bune şi caracteristici rele. Specialiştii vorbesc mai degrabă de caracteristici în care predomină fie aspectele pozitive, fie cele negative.

Mai mult decât atât, odată identificate tipul de temperament şi caracteristicile asociate acestuia, apelând la reacţii şi măsuri adecvate, părinţii au posibilitatea să atenueze aspectele negative, cât şi să le potenţeze sau să le valorifice pe cele pozitive.

Tipuri principale de temperament

În general, se consideră că există trei sau patru tipuri majore de temperament în care se încadrează circa două treimi dintre copii. Pentru a-i fi atribuită o anume tipologie, un copil nu trebuie să deţină în aceeaşi măsură toate trăsăturile de temperament specifice. Cel mai adesea, o trăsătură este dominantă, iar celelalte sunt prezente mai discret, situându-se la diferite nivele de intensitate.

Potrivit unei clasificări realizate de Asociaţia Internaţională Step by Step, tipurile de temperament sunt împărţite astfel:

1.Temperament flexibil şi adaptabil

Copiii cu un asemenea temperament pot fi recunoscuţi prin uşurinţa cu care se adaptează unor situaţii noi. Cât şi prin capacitatea de a relaţiona repede cu persoane necunoscute. Trec fără probleme de la o activitate la alta. Au o fire calmă şi sunt mai mereu veseli şi fericiţi. Se supără arareori şi evită să vorbească despre ceea ce îi supără.

2.Temperament energic

Este specific copiilor foarte activi care obişnuiesc să arate un entuziasm deosebit faţă lucrurile sau activităţile care le plac. Aceştia nu-şi cenzurează emoţiile şi nici nu îşi stăpânesc reacţiile. Strigă şi sar în sus de bucurie sau îşi manifestă zgomotos nemulţumirile. Sunt mai greu de controlat, uneori mofturoşi sau dificili, şi tind să respingă un program ordonat de masă, somn şi activităţi.

3.Temperament precaut

Micuţii care prezintă caracteristici specifice acestui tip de temperament au nevoie de timp pentru a se adapta unor situaţii noi sau pentru a trece de la o activitate la alta. Uneori pot fi nu doar timizi ori ezitanţi, ci şi temători. Totuşi, dacă nu le sunt impuse forţat lucruri şi li se acordă suficient timp de gândire, reuşesc să îşi depăşească limitele. De aceea, copiii cu temperament precaut mai sunt numiţi şi gânditori.

Factori negativi care influenţează temperamentul copilului

▪ Modul de viaţă şi comportamentul părinţilor au efecte asupra felului în care copilul se raportează la lumea din jur. Când acestea sunt necorespunzătoare şi temperamentul copilului are de suferit, chiar dacă cel mic se naşte cu un fond bun.

▪ Creşterea şi educarea copilului fără a ţine cont de firea sa înnăscută riscă să se desfăşoare sub forma unei lupte permanente.

▪ Concentrarea pe trăsăturile negative şi încercarea de a schimba cu orice preţ anumite particularităţi ale copilului alterează relaţia părinte-copil şi agravează problemele de temperament ale celui mic.

Ce măsuri ajută

▪ Părinţii care îşi cunosc şi îşi înţeleg copilul au cele mai multe şanse să aplice un stil de educaţie adecvat, în funcţie de unicitatea micuţului lor.

▪ Înţelegerea motivelor din spatele comportamentului copilului face posibilă corectarea trăsăturilor negative. Cel mic trebuie ajutat şi învăţat să depăşească situaţii care îi par dificile din cauza temperamentului său.

▪ Concentrarea pe trăsăturile pozitive, cât şi pe dezvoltarea aptitudinilor deosebite ale copilului sunt cel mai adesea benefice.

sursa foto: Pop Sugar

Exemple de abordări ale educaţiei în funcţie de temperamentul copilului

–Copiii adaptabili nu reclamă adoptarea unor strategii prea complicate. Ei trebuie doar îndrumaţi, deoarece au tendinţa de a se lăsa purtaţi de val. De asemenea, pentru că nu le place să se plângă, nici atunci când există probleme care îi nemulţumesc, se recomandă ca părinţii să încerce să afle dacă îi frământă ceva.

-Copiii energici au nevoie în permanenţă de activităţi dinamice şi interesante care să le consume în sens pozitiv energia. De asemenea, impunerea unui program ordonat, cu acordarea unui anumit grad de libertate de alegere, îi face mai cooperanţi şi previne conflictele.

–Copiilor precauţi le sunt necesare mai mult sprijin şi timp mai îndelungat pentru a face faţă situaţiilor noi. Pregătirea în avans a micuţilor pentru schimbările majore şi oferirea unei rutine plăcute îi ajută să se adapteze mai uşor şi să fie mai încrezători în propriile forţe.

Cum pot identifica părinţii temperamentul copilului

Există mai multe coordonate pentru evaluarea temperamentului copilui. Cele mai relevante sunt:

–Intensitatea reacţiei faţă de anumite situaţii (unii copii răspund cu calm şi cumpătare, alţii cu ţipete ori proteste etc.)

–Perseverenţa arătată în diverse activităţi (cât de uşor abandonează când dau de greu sau, dimpotrivă, cât de mult îşi dau silinţa să reuşească);

-Capacitatea de a se adapta unui program regulat;

–Gradul de sensibilitate (faţă de orice disconfort sau factor extern perturbator: zgomot puternic, lumină excesivă, apă rece etc.);

-Gradul de adaptabilitate la nou;

–Nivelul de energie (liniştit, energic sau moderat);

–Dispoziţia (copil fericit şi binedispus, serios sau mereu nemulţumit de ceva, cu atitudine neutră etc.).

În concluzie, chiar dacă se încadrează într-un tipar, fiecare copil este diferit şi are nevoie de o abordare unică. Iar părinţii nu vor putea alege strategia potrivită pentru a-l educa pe micuţul lor ignorând tipul de temperament al acestuia.

sursa foto: Babiekins Magazine