Cum reacționezi când copilul tău devine agresiv?
Atunci când ești părintele unui copil care are tendința de a fi agresiv apar, inevitabil, situații greu de gestionat. Părinții trebuie să rămână calmi și să fie înarmați cu răbdare. Multă răbdare. Nu întotdeauna reușesc acest lucru, dar psihologii spun că educarea unui copil și eliminarea unor accese de agresivitate sau furie nu este un lucru care se realizează peste noapte.
Cei mici învață, de obicei, să fie agresivi în primii ani de viață de la părinți, persoanele apropiate familiei sau de la copiii cu care intră în contact – în parc, grădiniță sau școală. Atunci când un copil este agresiv, în special la vârste fragede, părinții ar trebui să fie foarte atenți, doarece această formă de comportament ar putea duce mai tarziu la probleme. Totuși, fiecare copil are o formă de agresivitate, fără a fi în pericol să devină ținte pentru ceilalți. Lucrurile se complică atunci când cel mic simte nevoia să lovească, să muște sau să arunce cu obiecte în cei din jurul său. Astfel de comportament este destul de des întâlnit la cei mici.
De ce sunt copiii agresivi?
Aproape orice copil are accese de furie atunci când te aștepți mai putin. Pentru a-l ajuta să depășească această stare, fiecare părinte ar trebui să încerce să înțeleagă de ce micuțul are un astfel de comportament. Identificarea posibilelor cauze reprezintă primul pas pentru o educație corectă.
În cazul copiilor cu vârste cuprinse între un an și trei ani, agresivitatea ar putea fi cauzată de imposibilitatea de a-și exprima dorințele. Cel mic are nevoie de independență și, de multe ori, se simte frustrat sau neînțeles. Psihologii spun că acest comportament este perfect normal într-o anume măsură, dar părinții ar trebui să găsească alte modalități de exprimare a sentimentelor micuțului, într-o formă mai puțin agresivă.
În cazul în care un copil cu vârsta între 3 și 6 ani este agresiv, este posibil ca acesta să nu știe să gestioneze o anumită situație care îl frustrează și care îi determină un anumit disconfort. Printre cauzele acestor reacții negative se numără extenuarea, lipsa unui adult care să îl supravegheze sau chiar legitima apărare.
Unii copii devin agresivi atunci când simt că nu sunt suficient de ocrotiți de părinți sau când se simt abandonați de aceștia. Sunt situații în care părinții sunt violenți verbal sau chiar fizic. În acest caz, părinții provoacă teamă celui mic, iar agresivitatea acestuia apare ca o reacție a furiei și suferinței.
După ce părintele a identificat posibilele cauze ale agresivitatii celui mic, acesta trebuie să intervină și să îl ajute pe cel mic să renunțe la un astfel de comportament.
Ce facem când copilul este agresiv?
Agresivitatea copilului este un prim semnal de alarmă privind emoțiile sale negative – stres, nelinște, furie sau supărare. Cel mic ar rebui să facă diferența între bine și rău, iar părinții ar trebui să îi explice – cu calm și răbdare – cum ar trebui să se comporte în anumite situații critice. Ce trebuie făcut atunci când copilul devine agresiv?
Acționați imediat – În cazul în care observați că micuțul are tendința de a fi agresiv, acționați imediat și opriți orice formă de violență sau agresivitate pe care copilul o manifestă. Este important ca micuțul să afle imediat că greșește și să conștientizeze acest lucru, atât cât este posibil pentru vârsta pe care o are.
„Sora ta mai mică suferă pentru că ai lovit-o. Nu trebuie să dai în ea când vă jucați”. În cazul în care copilul nu înțelege exact ce îi spuneți și continuă să fie agresiv, luati-l din zona în care se află și lăsați-l să se liniștească, explicându-i de ce a avut un comportanent greșit.
Nu ridicați vocea și nu recurgeți la violență.
Fii model pentru copilul tău – Dacă vreți ca cel mic să nu țipe în diverse situații în care este pus, încercați să nu ridicați vocea la el. Potrivit unui studiu UNICEF, cînd un copil greșește, 54 % din părinții din România au ca primă reacție țipătul, iar 11 % dintre părinți își pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr. Toate aceste reacții au efecte nefaste asupra celui mic și îl vor influența negativ atunci când va deveni adult. Reprezentantii UNICEF susțin că sunt mulți adulți care repetă involuntar modelul de disciplină aplicat de părinții lor, bazat pe credințe precum „bătaia este ruptă din rai”. Psihologii spun că atunci când părinții vorbesc cu calm, copilul simte că este respectat și adoptă comportamentul.
Apreciați întotdeauna faptele bune – Copilul trebuie încurajat în permanență să se comporte frumos, iar fiecare efort de-al lui trebuie lăudat și încurajat. „Mami este mândră de tine că ai lasat-o pe prietena ta să se joace cu jucăriile tale” sau „Mă bucur că nu ai mai tras-o de păr pe sora ta. Este foarte bine ce ai făcut!”. Spunându-i aceste cuvinte, copilul va fi tentat să se comporte exemplar, tocmai pentru că a fost lăudat și încurajat. De cele mai multe ori, comportamentul agresiv al copilului este o formă de a atrage atenția.
Pedeapsa – Sunt situații în care copilul nu înțelege atunci când face ceva greșit și se comportă agresiv, iar unii părinți apelează la diverse forme de pedepsire. Psihologii avertizează că pedeapsa fizică este foarte dăunătoare, dar părinții au la îndemână și alte forme. Pedeapsa și violența (fizică și emoțională) apar pe semnul pierderii răbdării față de cei mici sau a diferitelor stări de stres resimțit de părinți.
Efectele violenței pot fi dezastruoase: copilul agresat de un adult pe care îl respectă (de obicei unul dintre părinte) poate manifesta neîncredere, dificultăți de înțelegere și învățare, curiozitate scăzută, coșmaruri, atitudini provocatoare în relațiile cu alți copii sau adulți.
Sunt situații în care violența este percepută de copil ca un semn al singurului interes pe care părintele îl are față de el. Ca adult, va avea dificultăți de maturizare și poate trăi situații repetate de eșec. Pedepsele pot fi neproductive pentru copil. Între părinte și copil trebuie să aibă loc discuții, clarificări, suport, înțelegere.
