Cum să evităm favoritismul parental

Într-o familie cu doi sau mai mulți copii apare, de multe ori, senzația că unul dintre frați este favorizat. Fiecare copil este unic și, indiferent de frații sau surorile sale, acesta cere atenție din partea părinților. Dar ce se întâmplă în situația în care nu o primește și se simte defavorizat? Gelozia dintre frați este o problemă reală care apare în majoritatea familiilor la un moment dat și nu este o situație care să fie gestionată foarte simplu de către părinți. De altfel, niciunul dintre părinți nu dorește în mod conștient să își trateze diferențiat copiii.

De ce părinții își tratează diferit copiii?

Copiii sunt foarte receptivi la modul în care sunt tratați în comparație cu restul familiei. Favoritismul este de obicei neintenționat și apare dintr-o multitudine de cauze. În multe familii, unul dintre părinte este de partea copilului mai slab, dar acest lucru nu înseamnă că îl desconsideră sau că nu îl iubește pe cel puternic.

Psihologii spun că stresul părinților (resimțit din cauza experiențelor personale sau economice) are cel mai mare impact asupra felului diferit în care își tratează copiii. Atunci când mama este stresată, nu mai are suficientă răbdare în fața copilului care are mai multe probleme.

Cel mic percepe, de cele mai multe ori, acest comportament al mamei ca fiind nedrept, iar acest lucru poate dezvolta o serie de probleme emoționale. De cele mai multe ori, copiii cei mari sunt capabili să înțeleagă de ce unul dintre frați are nevoie de o mai mare atenție la un anumit moment. Însă este foarte important ca părinții să fie mai transparenți atunci când stabilesc pedepsele sau când sunt nevoiți să petreacă mai mult timp cu un copil, în detrimentul altuia.

Specialiștii susțin că preferința părinților pentru un copil nu ține întotdeauna de afectivitate. De multe ori, acest favoritism apare pentru că părintele poate împărtăși mai multe experiențe cu un copil mai mare decât cu unul mai mic.

Conform studiilor, majoritatea părinților au un copil favorit și de regulă, acesta este primul lor copil. Publicația The Independent a prezentat un studiu realizat de Universitatea din California, care susține că 70% dintre mame și 74% dintre tați au recunoscut că au un copil favorit. Acesta este, de regulă, cel mai mare dintre frați.

La rândul lor, copiii au fost întrebați dacă au simțit că părinții i-au tratat diferit față de frații sau surorile mai mari. Răspunsurilor copiilor mai mici au fost că părinții favorizează primul copil născut, iar frații lor mai mari primesc un comportament special. Toate aceste lucruri conduc – spun psihologii – la o stimă redusă de sine a copiilor care se consideră defavorizați.

Pe de altă parte, revista „Child Developement” a publicat un studiu al cercetătorilor canadieni, care au ajuns la concluzia că favoritismul parental poate avea efecte negative nu numai asupra copiilor, cât și asupra întregii familii. Au fost analizate aproximativ 400 de familii, cu cel mult patru copii. În urma studiului, s-a constat că micuții tratați în mod negativ aveau mai multă nevoie de atenție și prezentau mai multe probleme emoționale decât ceilalți. Pe măsură ce un copil se simte defavorizat de unul sau de ambii părinți în raport cu ceilalți frați ai lui, apar și o serie de probleme de comportament.

Cum să evităm favoritismul parental

Sunt mulți părinți care se întreabă: „Cum să procedez astfel încât încât copiii mei să nu simtă diferențe în comportamentul meu față de ei?” Psihologii au câteva recomandări:

Încercați să petreceți timp în mod egal cu fiecare copil, indiferent de vârsta, preocupările sau problemele fiecăruia

Explicați-le copiilor că fiecare are locul lui și că toți frații sunt la fel de importanți pentru părinți

„Toți sunteți copiii mei și vă iubesc la fel de mult, fără nicio diferență” – aceasta este una dintre explicațiile care ar trebui să o oferiți copiilor atunci când devin geloși unul față de altul.

Efectele negative ale favoritismului parental

Inconștient sau nu, preferința părinților pentru unul dintre copii are o serie de efecte nefaste. Atunci când copilul afirmă părinților sau altcuiva că se simte defavorizat și neglijat în raport cu ceilalți frați ai săi, ar trebui tras un semnal de alarmă. Sentimentul de nesiguranță afectivă este foarte periculos pentru dezvoltarea psihică a copilului.

Și copilul preferențiat ar putea avea probleme, acesta se simte obligat să facă anumite lucruri, doar pentru a nu-și pierde statutul de copil preferat. Copilul dependent de dragostea și aprecierea părinților, cel mai probabil va dezvolta o fire temătoare și dependentă, va fi mereu înfometat de iubire și va avea personalitatea de timp narcist și dependent.

Pe de altă parte, sunt părinți care se luptă în interiorul său cu acest sentiment de favorizare a unui copil în detrimentul altuia: cât de corect este acest sentiment? Psihologii recomandă părinților aflați în această situație să nu dramatizeze, pentru că preferința pentru unul dintre copii poate fi ceva de moment și se poate schimba de-a lungul anilor. Tocmai de aceea, este important ca ea să nu fie declarată față de copii. Dacă vorbiți despre ea, este posibil să răciți relațiile cu copiii sau chiar relațiile între frați. Lăsați lucrurile să curgă de la sine și totul va evolua firesc.