6 situații care pot fi considerate obrăznicii ale copilului, dar în realitate nu sunt

Multe dintre comportamentele considerate a fi obrăznicii ale copilului sunt de fapt etape de dezvoltare ale acestuia.

Adesea, ele sunt reacții ale copilului la factorii de mediu sau la atitudinea celor din jur. Tu ca părinte trebuie să înțelegi cât mai bine reacțiile copilului şi motivul care se află în spatele acestora.

Iată 6 situații care pot fi considerate obrăznicii ale copilului, dar în realitate ele nu sunt

1. Copilul nu-şi poate controla impulsurile.

El nu știe să facă diferența între ceea ce este bine şi ce e rău.

Nu e obraznic, ci e dornic să experimenteze cât mai multe lucruri.

Aceasta este situația în care tu îi spui să evite să facă un anumit lucru, iar el face exact contrariul.

Cercetătorii afirmă că se întâmplă asta pentru că la copii, creierul nu este pe deplin matur, iar dezvoltarea auto-controlului este un proces lung şi lent.

Cum trebuie să procedezi ? Stabilește împreună cu cel mic un set clar de reguli.

De asemenea, explică-i cum te simți tu când el încalcă acele reguli şi care sunt consecințele.

Învață-l cum să remedieze situația.

2. Nevoile fiziologice ale copilului îi afectează starea de spirit.

Setea, foamea, oboseala îl fac pe copil să îşi schimbe comportamentul.

El nu reușește să îşi gestioneze emoțiile în aceste situații.

Nu-l considera a fi obraznic.

Dacă un adult are un disconfort şi cu greu se cenzurează atunci când e obosit sau înfometat, darămite un copil.

Ce să faci ? Cel mai bine este să respecți rutinele, ora de masă, de somn, de ieșit în parc.

Dacă forțezi nota şi copilul sare peste programul de somn sau de masă, să nu te miri dacă devine irascibil şi are un comportament greu de gestionat.

3. Copilul are nevoie permanentă de joc.

Dacă îl surprinzi că bagă degeţelul în iaurt şi se murdărește pe năsuc, nu o face pentru că e obraznic.

E doar jucăuș ! E o ghidușie a copilăriei. El semnalează că are nevoie de joc şi joacă.

Cum să procedezi ? Să-i zâmbești şi să te bucuri de starea lui de bine, dar să-i explici pe un ton calm că sunt lucruri pe care nu trebuie să le faci în public.

4. E ceva normal în comportamentul unui copil să încerce să testeze limitele.

Chiar dacă știe regula, vor exista situații în care îl vei surprinde că insistă cu ardoare să facă un anumit lucru.

Nu considera că e obraznic dacă îşi alege cât mai multe produse de pe raft la supermarket.

Din moment ce i-ai permis să facă acest lucru de câteva ori, el va crede că are frâu liber mai mereu.

Cum trebuie să procedezi ? E important să nu cedezi şi să adopți o atitudine constantă faţă de copil.

Poate de multe ori, din oboseală, din comoditate sau pentru a scăpa de privirile celor din jur la reacția copilului, ai tendința să cedezi.

Însă, tocmai în aceste momente e important să te menții pe poziție.

Altfel, copilul va profita de slăbiciunea ta.

5. Copilul plânge, ţipă, te trage de mânecă, smiorcăie atunci când tu vorbești la telefon sau privești fix în ecranul telefonului sau al laptopului.

Nu e obraznic, ci doar îți cere atenție.

El îşi dorește ca prezenţa ta în jurul lui să fie una activă, şi nu pasivă.

El vrea să simtă că ești acolo cu el, că îl asculți, că te implici în jocurile lui sau că empatizezi cu el.

Ce trebuie să faci ? Fii alături de copil ! Înțelege-i nevoile ! Oferă-i afecțiune şi acordă-i atenție.

6. Vreau să mă iei în brațe!

Când te roagă să îl iei în brațe, nu e obraznic.

El vrea să se conecteze cu tine, să te simtă cât mai aproape de el. E o nevoie emoțională şi firească a copilului.

Cum trebuie să procedezi ? Îi explici că îl vei lua în brațe atât cât te țin şi pe tine puterile.

Cu siguranță, el va simți lucrul acesta şi când îl vei lăsa jos, va fi mulțumit.

Anumite obrăznicii ale copilului sunt de fapt comportamente firești în dezvoltarea lui.

Pentru a nu-l cataloga pe copil a fi obraznic e important ca părintele să identifice corect nevoia din comportamentul copilului şi să reacționeze în consecință.