21 Martie – Ziua Mondială a sindromului Down

Inițiativa acestei manifestări a apărut în noiembrie 2005. Pe 21 martie 2006 la Singapore au avut loc primele acţiuni de amploare care au atras atenţia asupra importanţei înţelegerii corecte a acestui sindrom. Simultan, evenimente similare au fost organizate la nivel local în multe state.

Toate acestea au dus în mod firesc la pornirea demersurilor de declarare oficială a Zilei Mondiale a Sindromului Down.

Din anul 2008, Ziua Mondială a Sindromului Down este recunoscută şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), iar din noiembrie 2011, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat rezoluţia ce stabileşte data de 21 martie drept ZIUA MONDIALĂ A SINDROMULUI DOWN.

În România, această zi a fost celebrată începând din 2006, în cadrul organizaţiilor ce au în componenţă persoane cu sindrom Down.

Sindromul Down sau Trisomia 21 reprezintă o afecțiune cromozomială, cauzată de prezența cromozomului 21, suplimentar.

Prima descriere clinică a sindromului Down a fost publicată de doctorul englez John Langdon Haydon Down în 1866.

Lucrând într-o instituție de îngrijire a copiilor cu retard mintal, doctorul Down a studiat persoane cu diverse tulburări.

Pentru prima dată, Down a etichetat drept „mongoloizi” copiii care erau etichetați până atunci drept „cretini”.

Dedicându-și viața persoanelor cu astfel de dizabilități, Down a rămas cunoscut datorită gândirii sale pozitive și progresiste față de dizabilitățile de învățare precum și datorită eforturilor depuse pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților lui, aplicând programe de pregătire și de cercetare a abilităților persoanelor ce se vor numi de la el înainte, persoane cu sindrom Down.

Există persoane cu sindrom Down care, în ciuda dizabilității și datorită sprijinului și voinței, au reușit să aibă realizări deosebite.

Image via Livie&Luca

Șerban Nicolaescu, în vârstă de 33 de ani, este primul român cu sindrom Down care a reușit să obțină și să păstreze un loc de muncă.

Șansa sa a venit din partea părinților, care, pe baza experienței lor de medici, i-au oferit susținere și posibilitatea integrării sociale.

Șerban a urmat o școală obișnuită și a reușit să termine liceul. În momentul de față lucrează la Special Olympics Romania, pe postul de secretar, unde redactează documente în word, utilizează programul Excel-ul și face contabilitate primară.

Pe lângă faptul că deține un loc de muncă, el practică și câteva sporturi de performanță precum atletism și alergare pe zăpadă, unde a obținut mai multe medalii de aur.

„Nu sunt diferit, am doar o altfel de stare” – spune Șerban Nicolaescu elevilor de la liceul I. C. Brătianu, în cadrul unei dezbateri pe tema „Incluziunea şcolară a elevilor cu dizabilităţi”. (www.gandul.info)

În concluzie, handicapul nu reprezintă neapărat o barieră în atingerea obiectivelor atâta timp cât copilul cu dizabilități contează pe iubirea, încrederea și sprijinul familiei, dar și al societății și pe deschiderea oamenilor de a vedea dincolo de așa-zisa neputință a unui om.

ACEST ARTICOL ESTE DEDICAT TUTUROR PERSOANELOR CU SINDROM DOWN. EI NU SUNT CIUDAȚI, DOAR ARATĂ DIFERIT, DAR SIMT ȘI IUBESC LA FEL. POATE CHIAR MAI MULT ȘI MAI SINCER.

Image via Livie&Luca

Despre autorul acestui articol:

Numele meu este Sorana Magdalena Penciu și am 30 de ani.

De mică mi-am dorit să fiu învățătoare pentru că îmi plac copiii, dar anul 2004 mi-a schimbat un pic traiectoria în viață. S-a născut nepoata mea și am aflat că are sindromul Down; locuind cu i-am remarcat evoluția și cât de mult contează sprijinul, înțelegerea și iubirea familiei, de aceea am decis să mă specializez pe o anumită categorie de copii, copiii speciali.

În 2015, am terminat Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihopedagogie Specială.

În 2017, am absolvit masterful în Terapie logopedică în procesele de comunicare.

Actualmente sunt profesor de psihopedagogie specială la o școală din București și colaborez cu un cabinet de psihologie unde activez ca logoped.

Sunt de asemenea logoped voluntar și în cadrul unor diferite asociații și centre de plasament.

Deviza mea : Dăruiește ca să poți primi.